KKT CU OCHI

Dragi prieteni, dacă n-ați știut deja, pe 17 septembrie a avut loc evenimentul pseudocultural Deschiderea Castelului Mimi. Organizatorii promiseseră un concert și o atmosferă feerică, mâncare, vin și voie bună. Au pus bilete-n vânzare la 300 de lei și au invitat oamenii la ce trebuia să fie o nouă virguliță caligrafiată în vasta Magna Carta a culturii acestei minunate țări. Personal aș dori să-mi cer scuze față de oamenii care au participat la acel eveniment datorită faptului că îi făcusem niște promovare pe Facebook. Deja am primit niște reproșuri și probabil e ultimul eveniment pe care-l mai promovez orbește. Eu, ca un omuleț care trăiește în Europa, am uitat de faptul că în Moldova, fără să bagi 5 ore de cercetare jurnalistică în el, nu ar trebui să acorzi nicio prezumție de nevinovăție unui eveniment. Ce a fost atât de de-a pula la acest eveniment? Păi hai să lăsăm unii vizitatori să ne povestească și mai apoi revenim:



Frumos, nu? Dacă n-ați avut timp să citiți doar unele din zecile de nemulțumiri plasate pe pagina evenimentului, vă fac eu un mic rezumat: organizare de căcat, oameni (care nu erau VIP) tratați ca niște animale și atmosferă proastă. Practic dacă nu erai VIP, erai o mizerie în ochii organizatorilor. Cum a fost posibil un asemenea eșec? Păi vă explic eu frumușel: Acum vreo 2 anișori am fost la un eveniment cultural într-un castel din Germania. Era un fel de ziua orașului doar că fără Carla's Dreams, doar orchestră și niște pămpălăi de la un cor acapella. În timp ce stăteam în rând să-mi iau niște fursecuri și vin, 2 metri în spatele meu stătea în rând și primarul orașului, de vorbă cu alți consultanți și oameni de elită, aflați și ei în aceeași încăpere. De ce nu erau cozi VIP? Pentru că nu eram într-un club de noapte, eram la un eveniment social, într-o incintă istorică. Simțiți diferența? Problema evenimentului Deschiderea Castelului Mimi a fost dilema veșnică a moldovenismului: cum să facem ceva frumos dar în același timp să naibim oamenii și să facem kapustă? Moldoveanul nu este un om rău, mai tot timpul are intenții bune, omenoase, dar este un om prost și lacom. Cei de la Mimi probabil s-au gândit că li lipsesc câteva zeci de mii de euro pentru a finisa unele construcții și au făcut în grabă un eveniment la care au fost atât de multe nereguli și scheme ilegale că nu m-aș mira dacă luni se vor trezi cu Procuratura la ușa castelului. Voiai să cumperi ceva? Dă bani și uită de bon fiscal. Totul era cash, totul era numărat pe sub mese, evenimentul a decurs cu schema „minim cheltuieli, maxim profit”. Drepturile consumatorilor? Drepturile persoanelor angajate ca voluntari? Uitați de ele. Nu mă credeți? Poftim niște păreri din partea voluntarilor:

Superb, nu-i așa? Evenimente de acest gen sunt o pată neagră pe o față de masă care și așa cu greu este spălată. De fiecare dată când prind o rază de speranță în viitorul Moldovei, se întâmplă un căcat de gen Castelul Mimi care-mi reamintește că „nu #bleadi, șăz ghinișor, îi pizdețu' cu moldovenii”. Și asta este dilema veșnică a moldovenismului. ps: Vă las cu un meme moldovenesc, ca o concluzie pripită

În cazul în care nu te-ai aflat în ultimele 2 zile într-o peșteră fără nicio conexiune la internet, nu aveai cum să ratezi fenomenul ce a cuprins moldosfera noastră dragă, concursul Miss Cimitir 2016. Dar înainte să trecem la decernarea premiilor, permiteți-ne să comentăm anumite aspecte ale acestui eveniment și să ne lăudăm cu unele statistici. Nu de alta dar dacă tot avem doar 9 fani fideli pe Patreon care ne sponsorizează cu 50$ pe lună, măcar să le demonstrăm că facem treabă. =))) Pentru început aș dori să-mi cer personal scuze față de orice persoană care s-a simțit ofensată de felul în care s-a desfășurat evenimentul. Mulți dintre voi ne-au criticat, înjurat și asaltat cu mesaje în care v-ați revărsat frustrarea pe noi. Nu am spus niciodată că suntem perfecți și nu am pretins niciodată că am fi niște pasionați de modă sau cunoscători de vestimentație. Singurul lucru pe care l-am făcut a fost să filtrăm din sute de imagini primite acele imagini care încalcă anumite bune maniere sau norme sociale pe care le respectăm, ca reper folosind educația primită acasă, fiind și noi ca mulți dintre voi crescuți într-o familie de creștini cu anumite valori și tradiții. Nicio imagine apărută pe site nu a fost publicată cu scopul de a viza o anumită persoană sau de a batjocori o etnie sau un grup social (unii ne-au acuzat că ne batem joc și le stricăm reputația țiganilor...de parcă țiganii nu s-ar descurca și singuri). Vă rugăm să înțelegeți că absolut toate imaginile apărute pe site și pe pagina Facebook au fost trimise de vizitatorii noștri fideli, n-a stat nimeni dintre noi cu aparatul de fotografiat prin cimitire. Nu am plănuit niciodată valul de emoții pe care am reușit să-l generăm. Nu ne-am fi așteptat nici în cele mai umede vise să creem un fenomen atât de viral cu doar o simplă imagine pe care am postat-o ca o simplă ironie asupra unei doamne ce a încălecat pe niște tocuri de 15+ centimetri în poiana unui cimitir. Poza apăruse ca pamflet dar reacția voastră ne-a demonstrat că în societate există un sentiment de silă față de oamenii ce nu respectă anumite valori ce sunt atribuite de societatea acestei sărbători. Sutele voastre de mesaje de încurajare și poze trimise ne-au convins că doar acceptând această situație în care ne aflăm nu mai este o opțiune și că ar trebui să scoatem la suprafață boala „Miss Cimitir”. Ne-am bucurat enorm când am fost contactați de unele protagoniste care și-au recunoscut vina și ne-au rugat să eliminăm imaginile. Ne încurajează asta. La fel de tare cum ne încurajează zilnic toată susținerea pe care o primim din partea voastră. Vă mulțumim, ne-ați lăsat mască. „Miss Cimitir 2016” a creat un impact de peste 2.523.587 de interacţiuni în rândul a 501.915 de utilizatori Facebook. În termeni mai simpli, jumătate de milion de oameni au urmărit cu sufletul la gură competiția! Mai mult decât atât, toate pozele au provenit de la cele 538 de imagini primite de la 398 de utilizatori. Astea sunt niște cifre fenomenale. Pe lângă astea, site-ul Muligambia s-a bucurat de cel mai mare trafic din istoria tărâmului prostiei: 100,426 de fani au vizitat site-ul de 237,827 de ori, provenind in 109 de țări ale lumii! Suntem incredibil de fericiți și mândri că vă sunteți comunitatea noastră, ați spart toate topurile! Ok, gata, ajunge cu niorlăiala și laudele, a venit clipa cea mare, decernarea premiilor Miss Cimitir 2016. Suntem siguri că unii dintre voi nu vor fi de acord cu topul dar vă rugăm să ne înțelegeți, a fost una dintre cele mai grele alegeri pe care le-am făcut vreodată. Ca distribuție a punctelor am folosit like-uri și comentariile acumulate pe Facebook precum și voturile lăsate pe postul Miss Cimitir 2016 de pe Muligambia. Așadar, fără să mai tragem de timp, vă prezentăm cele 5 mențiuni și cele trei câștigătoare ale concursului Miss Cimitir 2016.









Iar acum, câștigătoarele noastre. Locul trei se decernează unei domnișoare care a reușit să dobândească 23% dintre voturile voastre:

O medalie de bronz bine meritată. Pe locul doi am decis să plasăm o candidată pe care mulți dintre voi o vedeau drept favorită la marele premiu dar calculele noastre au rezultat în doar 26% din voturi și o medalie de argint:

Și marele premiul, cu peste 31% din voturi îi revine candidatei cu numărul...

Ăsta a fost marele concurs. Le mulțumim tuturor celor care au trimis imagini și care au votat, au dat like, share, comments. Pentru noi a fost o experiență de neuitat, ne revedem la anu'! ps: Nu uitați să susțineți Muligambia.com pe Patreon, cu doar 1$ pe lună ne poți ajuta serverele să continue să respire cu ușurare. Le mulțumim din suflet celor 9 fani devotați care ne susțin financiar și sperăm din inimă că mai mulți dintre voi se vor alătura.

Dragi politicieni din Republica Moldova, După ce că, deși conduceți țara de mai bine de câțiva ani, nu ați mai făcut nimic pentru Republica Moldova în ultimele luni de Campanie (nu că înainte ar fi făcut ceva bun), astăzi m-am trezit scârbit de circul politic cu Renato Usatîi, un alt pion ieftin într-un joc murdar. Chiar este atât de mult ceea ce vă cerem, noi, cetățenii? Nu vrem decât o Republică puternică. Vrem să putem trăi din munca noastră. Vrem să se termine cu leneșii, cu hoții, cu corupții. Vrem legea să fie lege pentru toți. Vrem să nu ne fie rușine că suntem moldoveni. Domnilor politicieni, aveți măcar idee ce e aia a trăi cu adevărat în Republica Moldova? Știți cum e să termini printre primii facultatea, să depui 500 de CV-uri și să nu te sune nimeni, pentru că nu sunt locuri libere? Sau cei care te sună să nu-ți poată oferi mai mult de 100 de dolari? Știți cum e să ai două variante: fie să pleci în străinătate și să fii umilit, fie să rămâi în țară și să locuiești cu părinții, pentru că nu ai alte posibilități...și să fii umilit de societate? Știți cum e să trăiești într-o țară în care ar trebui să lucrez aproximativ 300 de luni pentru a-ți putea permite cumpărarea unui imobil? Cu ce, Doamne iartă-mă, să ne luăm apartament și de unde să ne plătim apoi comunalele? Știți că ați promis sute de mii de locuri de muncă, dar rata șomajului crește zilnic? Știți cum e să ai prieteni plecați la muncă afară, singuri în țara altora și cărora li se stinge vocea pe zi ce trece? Știți cum este să fii unul dintre oamenii care plânge la vamă atunci când părăsește țara deoarece realizează că niciodată nu va putea trăi acasă? Știți că ne nenorociți viitorul?! NU ȘTIȚI! Așa că nu ne spuneți nouă de încredere, viitor sau suferință, că dumneavoastră vă e comod, plângeți într-o vilă încălzită, îmbrăcați în haine de bumbac și lână, mâncați caviar și fazan umplut, vă plimbați cu o mașină scumpă în timp ce țara plănge dezorientați pe străzi, îmbrăcați în plastic chinezesc, murind de frig, neștiind ce vom mânca mâine! Să vă fie rușine că vă credeți toți președinți înainte de alegeri! Începând cu 30 noiembrie nu vă cerem să nu furați. Nu, știm mult prea bine că oricum doar la asta vă este gândul, că de altfel nu ați fi la putere. Vă cerem să furați mai puțin! Imaginați-vă câte ați putea crea în Republica Moldova dacă ați fura doar jumătate din ceea ce furați. Imaginați-vă cât de mult ar înseamna această schimbare, dacă în următorii 4 ani Moldova ar trece printr-o transformare uriașă. Cât de fericită ar fi populația și cât de mulți oameni v-ar vota la următoarele alegeri din simplul motiv că ați făcut ceva. Orice. Asta vă cerem, dragi politicieni. Din 30 noiembri nu vă cerem să opriți corupția, nu vă cerem să încetați să furați, nu vă cerem să nu faceți ceea ce vă definește în acest regim murdar, ci vă cerem un singur lucru – furați mai puțin! Cu stimă și respect, Anton Mocanu – administrator Muligambia.com

1. Guvernul Ponta a decis să pornească construcția autostrăzii Chișinău - București. Autostrada va avea 8 benzi, toate îndreptate spre București. „Am inclus și niște străzi adiacente, în caz că cineva se rătăcește și face la dreapta, tot spre București să meargă.” a anunțat Victor Ponta. 2. Comuniștii înaintează o nouă moțiune de cenzură împotriva Guvernului Leancă. „La prima cei de la PCRM au uitat să atașeze banii pentru mită. Păi ce facem aici, ne jucăm de-a democrații?” a declarat Igor Corman, președintele Parlamentului. 3. Domnica Cemortan a acționat în judecată postul ProTV Chișinău pentru că au încetat să o bage în seamă. „Mai înțeleg că JurnalTV și Publika au prins la minte, dar chiar și ProTV-ul? Credeam că aveam o înțelegere, mi se pare o lipsă de profesionalism din partea lor.” a declarat pentru Radio Moldova amanta căpitanului celebrei nave naufragiate Concordia. 4. Misiune imposibilă! După ce Curtea Constitutională a luat decizia că denumirea oficială a limbii de stat este limba română, Marian Lupu a declarat că „Eu vorbesc moldovenește”. Întrebat ce planuri de Crăciun are, liderul PD a afirmat că îl va aștepta cu brațele deschise pe Moș Crăciun, pentru că anul acesta a fost un băiețel bun. 5. Iulie Leancă, cunoscător de 5 limbi străine, își roagă miniștrii să învețe măcar româna. „La începuit plănuiam să le zic să se apuce de engleză sau franceză, dar mi-am dat seama că unii nu mă înțelegeau când vorbeam în română.” a povestit premierul. Notă: Acest articol este un pamflet și trebuie tratat ca atare.

Cum să te naști atât de prost? Simplu și ușor. Mi-am dat seama că pentru a salva Moldova, nu ajung gloanțe.













Toți cei de sus merită să fie dați afară din țară. Mare e grădina ta Doamne, dar arată-le cretinilor ușa. Precum am menționat deja: Știrea asta care este răspândită de Generația 42% ca o diaree cu miros de miere? Fiecare cocalar și pițipoancă ce se respectă a dat sau like acelei știri sau a lăsat un comentariu cretin pe Facebook referitor la ea. Câteva mici detalii: 1. E știre pamflet. Adică e glumă, idioți proști ce sunteți. 2. Este preluată din 2012 de pe un site românesc. 3. Care pizda mătii „Jios nahui Maya Sandy!!!” dacă e pamflet, din 2012 și din România, futuvă-n gură de ignoranți. De-abia aștept BAC-ul. Doamne, îl aștept mai ceva ca a 2-a venire a lui Iisus. ps: Dacă nu ești printre proștii care au crezut „știrea”, aruncă un like acestui post, să vadă idioții tăi de prieteni articolul de pe MGB.

De curând am început să citesc niște comics. Recunosc, am fost un pic sceptic la început, deși știam deja că lumea benzilor desenate conține incredibil de multe lucrări considerate, în mare parte de toți, geniale. Toată trilogia Batman filmată de Nolan este bazată pe ideile lui Morrison și benzile Batman ale anilor '80-'90. Cu ajutorul unei liste am reușit să-mi creez o mică și nesemnificativă colecție pe care am citit-o în ultimele 2 luni. Voi încerca să scriu despre toate, dar voi începe cu Transmetropolitan, din simplul motiv că este de departe cea mai bună și a fost o experiență de neuitat.

1. Personajul principal Primul motiv pentru care merită să citești Transmetropolitan este personajul principal, Spider Jerusalem. Este un jurnalist genial care scrie despre societate, politică, economie, droguri și cam tot ce-i trece prin cap. Deoarece toată acțiunea are loc într-o Americă din viitorul apropiat, multe dintre subiectele pe care le abordează Spider pot fi adaptate și zilelor noastre: ipocrizia politicienilor, sărăcia, rasismul, lipsa unei dorințe de a lupta pentru o viață mai bună, mizeria intelectuală. Spider reușește să pătrundă în gândurile fiecărui cititor prin cinismul cu care abordează fiecare situație. El nu-și dorește faimă, urăște ipocrizia și prostia, iar singura lui dorință este de a oferi oamenilor așa-numitul Adevărul, chiar dacă asta îl poate costa viața, un Adevăr care cel mai des este obținut prin cele mai ciudate modalități. Majoritatea jurnaliștilor sunt pur și simplu pioni, fac articole din firimiturile aruncate de politicieni, ca niște căței pe lesă. Nu și personajul principal, care transcende dincolo de masele de viețuitoare. Spider este un geniu, deși pretinde a fi un simplu muritor.

2. Se joacă cu tine Te va înnebuni prin simplitatea cu care îți destramă toate principiile și se joacă cu ele pe vârful degetului mic. Dacă ai o părere despre orice legat de societate, sărăcie, oameni, dragoste, droguri, sex, televiziune, etc. Transmetropolitan nu va rata absolut nicio ocazie să-și bată joc de tine, oferindu-ți timp de a-ți contempla poziția și a-ți repartiza înapoi în sertar toate gândurile. Deși pare incredibil de direct, dialogul din Transmetropolitan va conține aproape întotdeauna fisuri lăsate intenționat și demne de descoperit. Ajunge la un nivel ridicol, în care banda desenată se distrează cu tine, sărind de la infantilism la maturitate și înapoi până-ai zice „Spider has a big dick”. Lui Spider nu-i pasă de consecințe, atâta timp cât Adevărul iese la iveală, banda desenată purtându-te ca cititor în locuri ce-ți vor testa moralitatea.

3. Umorul negru și murdar Dacă nu-ți convine umorul negru iar glumele despre omucidere, viol, oameni retardați și prostituate te lasă rece, atunci ocolește-l pe Spider. Fiecare al 3-lea lucru pe care îl spune Jerusalem este un citat aproape genial despre societatea modernă, cum n-ar fi ea de veștejită și dezgustătoare. Dacă te simți ofensat când cineva își bate joc de religie, reguli, politică, sistemul educațional sau organizații naționale, atunci Transmetropolitan nu e pentru tine. Banda desenată nu ratează nicio ocazie să menționeze cât de penibile sunt valorile societății care ne înconjoară. Îți ia toate valorile și ți le bagă în cur, astupându-l cu un dop mare și negru. Dacă ești plictisit de „normalitate”, încearcă o doză de Jerusalem.

4. Calitatea Îți plac oamenii care pot exprima pagini întregi de gânduri prin câteva simple propoziții? Transmetropolitan le are pe toate. Cum am menționat deja, Spider e genial. Fiecare idee o exprimă succint, direct la subiect. Nu vei pierde niciodată timpul cu dialog inutil, fiecare panou din banda desenată își are locul, nimic nu este în plus, nimic nu lipsește. Autorii fac o treabă a naibii de bună de a conduce cititorul, de a control tempoul unei povești în care personajul principal este un drogat nebun în căutarea Adevărului. Arta este incredibil de cizelată, fiecare centimetru din bandă este la locul lui. Dacă vei citi atent sau vei reciti, vei începe să observi lucrurile mici, subtile, ce constituie aroma acestei benzi. Ca de exemplu, ce scrie pe ecranul televizorului de pe fundal, sau în ziarul de pe masă, sau pe un panou publicitar, adăugat aleatoriu într-o scenă în care se petrece o revoluție. Lucrurile mici nu le vei observa deodată, te vei concentra la poveste, la dialog, dar când vei ajunge să privești totul cu alți ochi, Transmetropolitan va deveni pentru tine o altă lume.

5. Te ține cu sufletul la gură Când crezi că ți-ai dat în sfârșit seama despre ce merge vorba, Transmetropolitan își scoate falusul gigantic din pantaloni, te plesnește cu el peste obraz și-ți spune să te așezi pe scaun și să taci din gură. Comicsul are un fir narativ principal (Campania electorală dintre The Beast și The Smiler) și câteva secundare, ce intercalează constant cu povestea, fapt ce creează un șir de evenimente confuz pe-alocuri. De fiecare dată când Spider face dezvăluiri despre unul dintre cei doi candidați la președenție, apare o nouă răsturnare de situație. După 100 de pagini nu vei mai ști care e bun, care e corupt, cine e mort și de ce Spider umblă gol prin casă și își scarpină coaiele cu pistolul? E imprevizibil, împotriva rutinei, e ca o ultimă încercare disperată de a deschide ochii umanității.

6. Îți vei dori să nu se termine Transmetropolitan are un efect pe care îl caut în tot ce fac de zi cu zi: creează dependență. Are ceva ce lipsește multor cărți, benzi sau seriale ce pretind a fi de top. Americanii îl numesc efectul ăsta „unputdownable”. Practic, este imposibil să te dezlipești de el. Atrage prin lipsa de scrupule, bătălia cu moralitatea, curajul cu care dă pumni în gură mizeriei din societate, curzimea cu care își transmite ideile, caracterul personajelor și un final al naibii de satisfăcător.

6. Infecțiile din universitate Una dintre cele mai oribile specii de moluște din Moldova este cea a idioților care se duc la universitate fără un anumit scop sau dorință de a studia. În mintea lor simplă, universitatea constituie o școală cu mai mulți oameni iar acțiunea de a studia presupune o prezență rudimentară în încinta clădirii fără un anumit efort intelectual investit. Singurul scop este a obține o foaie la sfârșitul celor 3-4-5 ani pe care să scrie numele bovinei cu litere de tipar, Times New Roman 18, bold și ce urmează să atârne 18 ani în sufrageria familiei. Păi și care e problema, Maniak, nu pentru asta se studiază ceva, ca să ai diplomă? Nu, boule. Dă să-ți zic un secret, știi care este diferența dintre școală și universitate? Ai trei secunde. Trei, doi, unu, pa. La școală ești obligat să te duci, pentru a efectua acțiunea de „învățat”, pentru că ești un copil prost, cum am fost cu toții, și oamenilor maturi li se face frică atunci când realizează că tu în prostia ta de prost ce ești ești inutil societății. De aceea învățământul primar este obligatoriu. Acum, știi de ce studiatul nu este obligatoriu? Păi, pentru început, „a studia” provinde din latinul „studium” care mai poate fi interpretat și tradus precum „un efort voluntar sau o dorință insațiabilă depusă pentru acumularea cunoștințelor” (băi ai dracu de latini ce deștepți erau). Ai prins cuvântul cheie? Nu, nu era „țâțe”. Era „voluntar”. Adică tu, din propria dorință, te duci la universitate și crești, din punct de vedere intelectual, te dezvolți din stadiul embrionar, și devii un intelectual în lege, filozofie, business, jurnalistică, etc pentru ca mai apoi să activezi în domeniul dat. Problema cu infecțiile din universitate este că, precum herpesul, ele nu dispar niciodată. Și fiind un adevărat herpes al scoietății, o dată la câteva săptămâni devin a naibii de deranjante. Infecțiile, deoarece nu dispun de capacitatea de a gândi și a trage concluzii, sunt întotdeauna gălăgioase la lecții, mereu sunt primii care sar cu mita și într-un final sunt o risipă de fonduri, energie și efort depus din partea statului, profesorilor și a studenților care sunt nevoiți să facă proiecte în grup împreună. Deci, prin simpla prezență, au de suferit mai multe părți componente ale unui proces ce de la bun început trebuia să fie 100% voluntar. O altă problemă o constituie și faptul că din cauza infecțiilor, economia acestui stat moare. Avem prea mulți avocați și prea puțini instalatori de wc-uri. Prea mulți (atenție, a se citi cu cel mai fals accent american căpătat după 6 săptămâni de Work & Travel posibil) business administration and international relations professionals și prea puțini antreprenori, mult mult mult prea mulți pseudojurnaliști și mult prea puțini agricultori etc. 7. Necunoscătorii de limba engleză Voi începe acest punct cu o propoziție cu care dacă nu ești de acord, te rog să treci peste punctul 7: moldovenii, din punct de vedere lingvistic, sunt norocoși. Nu sunt iscusiți, nu sunt cei mai deștepți sau agili, dar sunt norocoși. De ce? O mică paranteză, și apoi vom reveni la limba engleză. Dă-mi voie să-ți spun o poveste. Eram eu o dată prin Europa și s-a nimerit dintr-o întâmplare să fiu la o masă cu un ucrainean, un rus, un ceh, un polonez și vreo 3 moldoveni. Și vorbeam toți rusa. Fiecare, cum putea, o vorbea și eram toți pe același val; la masă se găseau 9 limbi străine, 8 oameni, 6 cetățenii, 5 naționalități și ne înțelegeam de minune în rusă. Personal, nu am înțeles niciodată cum unii idioți pot urâ o limbă. Îi auzi peste tot, „urăsc rușii, urăsc rusa, limbă de porci, pidar, suceare, bleadi, opriți aici la povorot vă rog”. Cum poți lăsa chestiuni ce țin de politică contemporană să intervină în lingvistică. Realizezi că limba rusă exista înaintea Rusiei, da? E o limbă în pizda mă-tii, cum poți să urăști o limbă? Realizezi că orice limbă din lume este pur și simplu un aranjament aleatoriu din sunete și litere, deci practic toți vorbim pe lume același lucru, doar că pronunțăm altfel, astfel creând o barieră lingvistică între popoare? Gândește-te la asta timp de câteva secunde, înainte să citești mai departe. Să revenim la moldovenii norocoși și limba engleză. Deci, ne-am născut cu norocul (da, norocul, nu mai molfăi acolo sub nas ca o balegă și acceptă acest lucru) de a vorbi din start, de la naștere, trei limbi: româna, rusa și moldoveneasa. Am glumit băi, nu vă speriați. De-aici am simțit cum la jumătate dintre voi s-a încordat involuntar anusul. Deci, ne-am născut cu două (una, două) limbi în buzunar, pe care, în cel mai bun caz și dacă nu suntem niște cretini spălați pe creier, le vorbim bine sau foarte bine. Una dintre aceste limbi ne permite să comunicăm cu peste 200 de milioane de oameni în peste 30 de state. Cealaltă ne permite să cumpărăm telefoane furate și fier vechi la preț redus. Acum, din păcate pentru noi, rușii n-au fost în stare să cucerească planeta, altfel nici n-aș fi stat acum să vă țin morală că you don't speak English. Dar englejii, în minunata lor istorie, au reușit să cucerească mult din uscat, cu forța, că altfel nu știau. Iar americanii, în minunata lor poveste de adormit copii, au reușit să cucerească mai mult din uscat, nu cu forța, ci cu filme, jocuri, cărți, seriale, etc. Acum, în 2013, deja există mai mulți chinezi decât americani care vorbesc engleza. Păi noi de ce pizda mă-sii n-o vorbim? De ce engleza, în 2013, ÎNCĂ este un lux în Moldova? De ce într-o țară în care se visează dincolo de stele nu se implementează metode de a educa măcar tineretul cu o limbă pământeană? Nu ai nicio scuză să nu vorbești limba engleză la un nivel mediocru. Serialul tău preferat este filmat și realizat în engleză, melodiile tale preferate sunt interpretate în engleză, filmele tale preferate sunt regizate în engleză, cărțile tale preferate sunt sunt în engleză. Doar tu, într-un mod bizar și încăpățânat, cu o frică de schimbare, accepți să privești filmele dublate în rusă, în loc să cauți subtitre ce te-ar ajuta, să asculți sunetele dar nu și melodia să descarci de pe TorrentsMD serialul Dr. Dom în loc de House M.D. Și din cauza ta nu vor străinii să vină în Moldova, din vina ta nu-și deschid firmele serioase filiale în Moldova, datorită ție suntem în continuare considerați o țară de lumea a treia și doar mulțumită ție nu vom ieși niciodată din mediocritate. 8. Curvele virgine și pupincurismul Pentru necunoscători, atât termenul de „curvă virgină” cât și „pupincurismul” provin din jargonul românesc și sunt des utilizate de unul dintre cei mai iubiți și în același timp detestați oameni din România, Mircea Badea. Ba chiar mi se pare că sunt chiar inventate de el, deși „pupincurist” am mai auzit și de mic. În fine, nu contează. Deși nu împărtășesc multe dintre ideile și părerile lui Nenea Badea, un lucru pe care cert îl avem în comun este faptul că detestăm curvele virgine. A venit timpul ca o dată și pentru totdeauna să definim termenul. O curvă virgină este o persoană de gen feminin (dacă ai noroc) care în realitate nu are absolut nicio experiență de viață dar a cărei prezență virtuală are trăsături comune cu prezența reală a unei prostituate ieftine. Prin urmare, curva virgină se va purta ca o curvă pe net, va posta poze seminud, cur, țâțe, statusuri pufoase, va fi sexi și rea pe când în viața reală are 15 ani, teme pe-acasă la geografie, o experiență de viață egală cu derivata unui număr, va plânge de fiecare dată când Elena țipă la Damon și va fi indignată de fiecare dată când un tip se bagă la ea cu anumite avansuri și aluzii la pat, ea fiind în mintea ei o fată cuminte și educată, care nu se fute cu fiecare bou la stânga și la dreapta, nerealizând că în ochii absolut tuturor oamenilor din viața ei ea joacă exact acel rol de cârpă ieftină. De aceea și nu am înțeles niciodată de ce curvele virgine rămân mereu în lacrimi atunci când sunt părăsite de „prințul pe cal alb”. Ele credeau că relația va dura la nesfârșit, că sunt făcuți unul pentru altul, că nu există nimic mai pur decât dragostea dintre ei. El vroia să-și gâdile pula de dinții ei și cam atât, pentru că ăsta a fost singurul sentiment trezit de comportamentul ei de pe internet. El nu s-a uitat la pozele ei cu decolteul bombat și s-a gândit „Băi ce i-aș trage-o și aș prezenta-o părinților, ah și să nu uit de bunica”. Acum, partea a 2-a a problemei este exact grămada asta de boi care au mâncărimi. Curvele virgine, din păcate, sunt doar un efect. Cât de tare nu m-ar durea să recunosc asta, dar, nu sunt ele vinovate de faptul că sunt atât de ieftine și fără clasă. Problema e în bărbații care habar n-au cum să abordeze o femeie sau cum să mențină o relație. Așa a apărut pupincurismul, cea mai ieftină metodă de a intra sub pielea unei femei și constă dintr-o metodă extrem de simplă: o îngropi în like-uri și complimente. Orice fată din Moldova își dorește să fie în centrul atenției, dar deoarece există atât de puțini băieți în stare să o abordeze corect, fata își va coborâ așteptările la unul care știe măcar să aprecieze că ea e posesoare de țâțe. Își va coborâ așteptările de la „tip cu care poți vorbi ore la nesfârșit despre orice subiect” la „tip care măcar mă ascultă”. De la „trei ore de dragoste” la „șapte minute pe bancheta din spate”. Cauză și efect. Bărbații din Moldova au degradat la un nivel impardonabil și prin urmare, femeile, începând cu vârsta de 14 ani, practică atitudinea de curvă virgină ca să compenseze. Este un cerc vicios, deoarece fiecare jumătate realizează că o ieșire din acest joc al degradării le va tăia din start rata succesului. O fată care deja e curvă virgină nu va înceta dintr-odată, unde naiba va găsi tipi în Moldova care să fie atrași de zâmbet natural și inteligență? La ASEM? Haha. Un pupncurist nu va înceta niciodată să lingă fundul, cum naiba o va cuceri pe una care pozează cu zâmbet natural și inteligență? Cu diploma lui de la ASEM? Haha. De ce sunt și unii și alții ca jegul de sub unghii? Păi, curvele virgine sunt pur și simplu penibile și oribil de suportat. Dacă ești una dintre ele și citești acest post, să știi că te urăsc cam toți prietenii tăi din simplul motiv că sunt asociați cu tine. Strici din start imaginea unui colectiv în care te afli. E trist, dar adevărat. O fotografie cu 3 fete de treabă și o curvă virgină cu botul umflat este o fotografie cu 4 curve virgine. Prin simpla apariție strici aerul unei încăperi și absolut toți te suportă sau de nevoie sau pentru că vor să te fută. De fapt, toți bărbații din viața ta care îți mai sunt alături te suportă din simplul motiv că, poate, cândva, te vor fute. Iar despre pupincuriști am foarte puține de adăugat. Sunteți motivul pentru care cavalerismul și amabilitatea sunt considerate din start flirt. Sunteți motivul pentru care fetele cu inimi frânte și tone de servețele umede nu vor observa un tip de treabă, deoarece la primul gest onest în direcția lor vor activa instinctul de supraviețuire care le strigă în ureche „te va fute și te va arunca la gunoi, ca și celălalt”. Fii bărbat, rahatule, poartă-te ca atare și cine știe, poate nu vei fi singur la bătrânețe. 9. Ignoranții ipocriți și Cavalerii albi Știi ce trebuie să faci data viitoare când un vezi un porc ce și-a parcat căruța pe trecerea de pietoni? Să aștepți până se duce, să te apropii tiptil de mașină, lăsând logo-ul de la Nike cu cheia pe capotă, să-i spargi fereastra, subtil desigur, să-i deschizi ușa de la mașină și să te caci pe scaunul de piele de leopard. Să dai drumul unei diaree atât de incontrolabile încât acum, la moment, ai amar în gură. Apoi să iei în mână căcatul încă moale și apoi să-l întinzi pe parbriz, pe volan, la igniție și pe oglinda retrovizoare. Și toate astea sub ochii nevestei care demult a leșinat pe scaunul pasagerului și al copiilor din spate care vomită în lacrimi de crocodil. M-am săturat de ignoranții ipocriți din Moldova și de toată turma de jegoși în alb, cu suflețel sfânt ce îi apară. I-ați văzut și auzit peste tot. Pentru fiecare cretin care își parchează mașina ca un cur fără să-i pese de ceilalți, blocând trotuarul sau jumătate de stradă, avem 10 idioți care îl apară: „Păi dom'le, nu sunt parcări dom'le, unde să lase omul mașina?”. Păi s-o lase în pizda mă-tii. Sunt parcări. Da, puteau fi mai multe. Da, puteam trăi mai bine. Dar uite că nu e așa. Să-și cumpere garaj. Sau să-și închirieze unul la marginea orașului și să vină acasă cu troleibuzul. Apropo, vreți să vă spun un secret legat de parcări? E un secret din ăla, care nu-l spui nimănui, dar deja au trecut vreo 5 ani buni și probabil nu mai contează cine află și cine nu deoarece toate dovezile sunt demult îngropate. Era cândva un om de afaceri care dorea în Chișinău să ridice vreo 4-5 parcări europene, din alea cu multe etaje, și sistem de plată cu bilețele, etc. Un asemenea proiect ar putea avea loc doar cu susținerea Primăriei, care ar motiva șoferii să le utilizeze, penalizând cei care nu o fac, deci urma să fie niște proiecte de legi, etc. Costul proiectului era de multe milioane de euro, bani pe care omul de afaceri, prin firma lui, era gata să-i investească în Moldova (nu doar parcări, mai erau și alte planuri, localuri, grădinițe, bazin acvatic). Știți de ce nu există cele 4-5 parcări la moment în Chișinău? Deoarece în schimbul semnăturilor necesare pentru demararea construcțiilor, fiecare consilier (atât PL cât și PCRM) a cerut o mită de 40.000 de euro. Iar primarul și echipa lui încă 250000 deasupra. Deci, pentru un proiect în urma căruia ar fi beneficiat un oraș întreg s-a cerut pe față, oficial, mită de aproape un milion de euro. The End. Acum, să revenim la ignoranții ipocriți și la cavalerii albi. Să muriți în chinuri și unii și alții. Mai ales cei implicați în religie. Toți rahații care răspândesc cuvântul Domnului în mașini scumpe și case de milioane de euro la marginea orașului. Și împreună cu ei să ardă și toți care apar la televizor și apară „creștinismul sfânt” din Moldova. Este o afacere ieftină, furt pe față, spălare de bani și pedofilie. Din păcate, nu pot generaliza, deoarece personal cunosc o biserică a cărei componență sunt oameni buni, care strâng donații pentru diferite operații, oameni care și-au vândut mașina pentru a reuși să salveze viețile altor moldoveni. Aș vrea să generalizez, să spun în gura mare că toate bisericile sunt pline de grași bogați, dar nu pot. Cunosc preoți care au Rolls Royce și copiii la studii în Elveția dar cunosc și preoți care trăiesc pe 78 de lei pe lună. Și probabil asta e problema noastră, a moldovenilor. Suntem curve sentimentale. Dacă sincer, întotdeauna am fost surprins de cât de puțini oameni mor zilnic în Moldova. Cred că aici intervine latura asta a moldoveanului, aproape genetică, de a fi o curvă răbdătoare. Eu, dacă aș fi 10.000 de oameni dar nu unul, mult mai mulți oameni nenorociți ar muri zilnic în Moldova. Mulți criminali, mulți jegoși care sub toată viața din țara asta, foarte mulți. Nici nu glumesc. Aș vrea să glumesc, dar din păcate nu. Nu-mi dau seama cum naiba sunt moldovenii atât de răbdători, cum zi de zi sunt futuți în cur și la sfârșitul serii întorc obrazul, cum de se mulțumesc să fie prostiți, practic pe față. Încă un lucur, și termin cu cavalerii albi. Mai ține minte cineva cuplul ăla de copii care a fost împușcat, băiat de 18 și fată de 13? Nu pot vorbi despre ipocrizie fără să-l menționez. Era la toate canalele de știri, o adevărată tragedie, copii buni, se iubeau, fetiță de aur, etc. Băi, da, trist, dar ce pizda mă-tii făceau în mijlocul unui câmp, într-o mașină, un băiat de 18 și o fată de 13? Cum naiba nimeni nu a adresat înrebarea asta? Toți s-au concentrat pe ucigaș, o fi nebun, o fi gay, o fi polițist, vai unde se uită procuratura? Unde pizda mă-tii se uită părinții? Un băiat de 18 și o fată de 13 și-au pierdut viața nu pentru că un bou i-a împușcat. Ci pentru că se aflau la locul nepotrivit la timpul nepotrivit. Trebuiau să fie pe-acasă, nu să-și dea limbi în mijlocul unui câmp. Faptul că ăla i-a împușcat nu schimbă nimic. Puteau să și-o tragă 2 săptămâni mai târziu, în același câmp, ea să rămână gravidă, el să fugă de responsabilitate, ea să se spânzure din suferință și din frica de a spune părinților și el să-și ia viața neputând trăi cu vina. Atunci pe cine am fi dat vina? 10. Generația bunurilor materiale Ar trebui să recunosc ceva înainte să continui cu ultima categorie: atunci când am început prima jumătate a seriei nu m-am gândit din timp la toate cele 10 categorii. Aveam doar un concept și multe de spus. Doar știam că voi găsi la sigur 10, deoarece am ajuns la vârsta mea să detest foarte multe lucruri, oameni și grupuri de oameni și nu am crezut că va fi o provocare mare să întocmesc o listă cu un număr magic. Și iată că suntem la ultimul număr, o categorie care întocmește o gamă largă de inși, inclusiv pe mine. Știți care este problema moldovenilor? Răspunsul este chiar în fața ochilor voștri și nimeni încă nu și-a dat seama. Absolut toți în Republica Moldova trăiesc fără să realizeze de ce stau lucrurile atât de prost pentru 95% din țară și de ce stau lucrurile atât de bine pentru 5% din țară, copiii cărora aruncă banii la stânga și la dreapta prin localurile de lux din Capitală. Fiți atenție, deoarece în următoarele rânduri voi explica de ce Moldova este atât de săracă și de ce niciodată nu vom fi acolo unde vă mint toți politicienii că vom ajunge. Există doar un singur motiv și dacă ești la conducerea acestei țări și încă nu ți-ai dat seama de asta, degeaba ești acolo, dă-ți demisia, părăsește funcția, ești inutil. Apropo, același motiv se aplică și României. Deci, sunteți gata? Iată-l, motivul: în Moldova s-a sărit peste generația „muncitoare”. Gata, am zis-o, cine s-a prins, respectul meu. Cine nu, urmează o explicație. Germania. Secolul 20. Sfârșitul celui de-al 2-lea Război Mondial. Nemții pierd, din nou. În decursul următorilor 25 de ani, poporul german, cu ajutorul investițiilor americane, lucrează ca un câine să-și reconstruiască țara. În Germania, în timpul acestei crize, se lucra în fiecare zi, fără zile de vacanță, pe bani puțini, din simpla dorință de a trăi bine în viitor. Niște decenii mai târziu, Germania conduce Europa. Germania are resursele necesare să treacă prin această etapă și să revină mai puternică decât a fost vreodată. Moldova, 1991, căderea Imperiului Sovietic. Moldovenii sunt independenți și visează să trăiască la fel ca americanii fără să treacă prin procesul de reconstrucție al țării. Lipsa resurselor și lipsa forței de muncă aduce Moldova, în 2013, la nivelul unei țări de lumea a 3-a. Deci, unde a fost problema? Problema, dragii mei, a fost apariția generației IT. Calculatoarele, internetul, iPhone-ul, etc. Din cauza dezvoltării tehnologice, oamenii care au locuit în Moldova au sărit peste o etapă importantă în dezvoltarea țării, peste o etapă practic esențială: munca fizică, pe bani puțini. Moldova nu a avut parte de acea generație care trebuia să vină după dobândirea independenței și să lucreze în fabrici sau pe câmp, aproape pe gratis. Această generație a fost înlocuită deodată de leneși căcăcioși ca mine, care își doresc absolut toate lucrurile pe care le poate oferi lumea contemporană, de la calculatoare la mașini scumpe, ce lucrează folosindu-și intelectul și prin urmare părăsesc țara în căutarea unui loc de muncă ce ar permite achiziționarea tuturor bunurilor. Simplu, nu-i așa? Orice politician va veni și va arunca bășini la stânga și la dreapta despre tot felul de condiții sociale, politice, geopizdamătii. E mult mai simplu de-atât: prea mulți vrem prea multe. Pentru ce să lucrez într-o fabrică pentru un salariu de 1000 de lei cu gândul la faptul că-mi ajut țara să progreseze și copiii mei vor trăi într-o Moldova prosperă ca se va asemănă unei Austriei, Germanii sau Americi când pot pur și simplu să plec din Moldova și să lucrez în străinătate? Există valori cretine precum naționalismul sau patriotismul, dar aceste concepte sunt lipsite de valoare într-o țară în care justiția și patriotismul sunt în genunchi și sug puța până la refuzul boierului în timp ce fundulețul se întoarce spre următoarea sursă de venit. Ăștia suntem și ăștia vom fi, generația crescută de internet. Suntem cel mai mare cancer al Moldovei și precum cancerul, e doar o chestiune de timp până această țară va muri, sătulă de toate lipitorile care fură, fură și tot fură, pentru că de nu s-ar fura, oricum de tare n-ar vrea cineva să vă mintă în față, n-ar trăi bine în Moldova. Absolut nimeni. Nu există oameni onești într-o țară de lumea a 3-a a anului 2013. Există doar bogați și săraci.

Deoarece mulți dintre voi au fost ocupați vara și nu au reușit să viziteze Muligambia atât de des (să vă fie rușine, nesimțiților) am decis să facem un mic rezumat al acestei veri și să vi-l prezentăm ca pe un mic top ce ar conține cele mai populare, bune, controversate, îndrăgite posturi ale acestei veri.  1. Probabil cel mai controversat post al verii a fost „Băiețel făcut cu cardul bancar” (part 1, part 2). De la laude cu bani, mașini și fete la insulte, aceste posturi au tot. Este incredibil câtă informație cu David Rîbciuc cădea în brațele noastre în clipa în care a devenit vedetă: de la dovezi precum că este o prostituată de lux pentru bărbați bogați până la trafic de droguri. Le-am văzut și le-am auzit pe toate. Recent, tipul a trecut pe roșu și a lovit pe contrasens un taxi, zdrobindu-și Mercedesul luat în rate. 2. Maneak cel teribil a fost pentru mine postul verii. A devenit al 2-lea post din istoria Muligambiei care a strâns peste 1000 de like-uri și le-a meritat pe toate. Este o adevărată bijuterie de farsă făcută unui băiețel care probabil nu știe când să tacă. 3. Vă mai amintiți de fetele care se masturbau în direct pe videochat în parcul de la Botanica și apoi și-au pus „peștele” să mă amenințe că mă va da în judecată la Salzburg? (Clipulețul în parc, Amenințarea) 4. O vară fără amenințări este ca o balegă fără aromă. La asta s-a gândit și prințesa noastră, când ne-a amenințat de două ori, aici și aici. 5. La Ungheni, niște părinți au decis să ne dea tuturor o lecție de viață. Au filmat cum bebelușul lor torturează o pisică. Drăguț. 6. Seria de posturi supranumită „Generația 42%” în onoarea celor 42% dintre tineri care au picat examenul de Bacalaureat a cuprins o mulțime de posturi apreciate de voi prin like-uri și comentarii. (Part I, II, III, IV) 7. Cel mai penibil clip al verii. De departe, un hit cum numai noi am putea produce. Valentin Nica - Iubita mea. 8. Nu putem vorbi despre această vară fără să menționăm rapperul din Ialoveni, care a ajuns și la amenințări. Ialoveni SWAG! (click pentru clipulețul cu rap, click aici pentru amenințare) 9. Ploua îndesat. Un bărbat invalid, care, în scaunul său cu rotile, se deplasa la deal, pe strada Ștefan cel Mare, a fost, rând pe rând, stropit de-a binelea de către un mârlan la volan și ajutat de un pieton plin de omenie. Moldova, mai dă-te-n pizda mătii de țară. Și dacă tot veni vorba de această țară, în alt post o rusoaică, cetățeancă a acestui stat, încurcă cele mai importante două sărbători ale Moldovei cu o nonșalanță demnă de premiul Oscar. 10. Camera 65, trupa creată de băieți a lansat „Fiți mai simple” și „Desertul”, două piese necenzurate care au făcut valuri în internetul moldovenesc. 11. Motsok a vorbit despre cum e să fii gay, în direct, la JurnalTV. A, nu, scuze. Motsok a vorbit despre metrosexuali în timp ce era beat și afumat ca un rahat. Pavel Ermacov a vorbit despre problema homofobiei în Moldova. 12. Există curve ce tânjesc după atenție. Și există Sanda, care ne roagă să-i postăm țâțele pe Muligambia ca să strângă friend requests. (prima parte, a doua parte, a treia parte) 13. Niște gangsta de pe Odnoklassniki l-au omorât pe unul și l-au îngropat. Sperăm că în glumă. Încă sperăm. 14. Autoarea noastră Katherine și-a făcut debutul cu o meditație despre pițipoancele din Moldova. 15. La ce trebuie cap dacă ai țâțe a fost motto-ul acestei veri minunate.

1. Maimuțele care vorbesc la telefon în transport public Nu există nimic pe lumea asta mai oribil decât maimuțele care behăie în gura mare la telefon în transport public. Dacă apelul nu este o chestiune de viață și moarte (ești medic de meserie, etc) atunci nu ai absolut niciun motiv să răspunzi de fiecare dată când îți răsună Miley Cyrus din buzunar cu o conversație de 15-20 de minute despre cum Lenuța a fost la saună cu Costel și să vezi ce flori i-a adus, probabil i-a supt-o pe masa de biliard. Toți cei care o fac sunt o infecție a societății. Din fericire pentru voi, eu am soluția. Am început s-o practic acum un an și de fiecare dată reacția este alta. Dacă veți urma pașii vă asigur că persoana nu doar că nu va mai discuta niciodată la telefon în transport, dar probabil va regreta ziua în care a cumpărat iPhone-ul. Cel mai recent caz mi s-a întâmplat ieri. Practic e simplu, după ce bovina a terminat conversația enervantă pe care a auzit-o jumătate de autobuz, aștepți în jur de 30 de secunde, apoi scoți telefonul din buzunar, îl duci la ureche, și pronunți tare și răspicat următorul discurs: - Alo...da, salut...nu, nu pot vorbi la moment, sunt în transport public și în jurul meu se află oameni pe care îi doare în pulă de viața mea și nu vreau să-i deranjez în gura mare pentru că nu sunt un cretin needucat crescut în peșteră. Te sun imediat cum ies. Da. Ok, te pup, pa. Am făcut-o deja de vreo 10-12 ori. De obicei reacția este de șoc, primele 10-15 secunde, apoi după ce își vor da toți seama ce s-a întâmplat, persoana în cauză sau va roși ca un cur de babuin sau va părăsi imediat transportul indiferent de stație. Am avut o fată care a început să plângă pe când cobora în hohotele celorlalți călători. Am avut un bătrânel care a început să mă aplaude și a ținut morțiș să-mi strângă mâna. Cu mâna aia m-am masturbat în seara aia. A fost minunat. 2. Papagalii care nu au o părere proprie și se lasă prostiți de alți papagali Sunt sigur că aveți un prieten din ăsta. Sunt peste tot și sunt oribili. Sunt toți ăștia care își schimbă părerea de fiecare dată când compoziția bășinii care le trece pe la nas variază în aromă. Sunt toți ăștia care orbește urlă ba „Eu grăiesc moldovenește, Moldova fpereod” ba „Basarabia Pământ Românesc” ba „Chirtoacă pidr loh” ba „Muie comuniștii” ba etc. fără absolut o urmă de gândire. Sunt genul de oligofreni care fac ceva doar să fie la modă, nu pentru a extrage un util sau un plăcut, fără a-și hrăni o poftă intelectuală sau a-și satisface o nevoie fizică. Creaturile unicelulare în cauză nu au absolut niciun habar ce reprezintă mișcarea la care au aderat și o urmăresc orbește, nu sunt capabili să explice atât scopul cât și agenda acelei mișcări și sunt pur și simple niște vaci care urmăresc un clopoțel fără absolut nicio gândire propriu și fără a contesta o decizie venită din capul turmei. Dacă ești una dintre aceste creaturi, acum vei face spume la gură deoarece vei considera că am atacat mișcarea iar mintea to confuză nu poate percepe diferența. Nu, nu am nimic cu mișcarea în cauză, fiecare are dreptul de a se revolta și de a avea o voce. Este chiar admirabil că avem așa ceva într-o țară în care oamenii dispar la stânga și la dreapta. Acum vorbesc exclusiv despre oile care nu gândesc, oile din cauza căror Republica Moldova se află în situația de față și nu va ieși niciodată din diferite crize politice, sociale, culturale. Am un prieten care în decurs de 4 ani a trecut printr-o transformare uluitoare de la rapper, la gop, la „Trăiască Moldova independentă, rumânî poșli nahui” la „Pohui” la pseudofilozof la „Basarabia Pământ Românesc” fiind de fiecare dată influențat de anumiți amici ce activează în acele sfere. În timpul perioadei ne-am întâlnit aleatoriu de câteva ori, și nu am rezistat niciodată mai mult de 15 minute ascultându-l. Cum ar spune un specialist IT, input-ul său pentru societatea noastră tinde spre zero. Într-o țară precum Moldova nimic nu este mai prețios decât Adevărul. Oamenii și-au dat viața ca tu să poți să-l cunoști, să fii liber să ajungi la el. Nu uita asta. 3. Kei kare înkă skriu ku k în lok de k Este incredibil ca în nasul anului 2013, aproape flegma anului 2014, să mai existe oameni care utilizează litera „k” pe post de cheie Sol în limbaj internaut. Nu există absolut nicio explicație de ce oamenii continuă să utilizeze această metodă de a scrie în afară de lupta încăpățânată a creierului împotriva evoluției. Am ajuns într-un an în care internetul a devenit aproape la fel de important ca apa potabilă pentru supraviețuire, într-o perioadă informațională în care cantitatea de text scris din fața ochilor tăi întrece orice limită. Toate cărțile, articolele, știrile sunt la dispoziția ta, sub ochii tăi. Cum pizda mătii să nu scapi de „k” când fiecare cuvințel este menit să te dreseze în a scrie corect, a gândi coerent, a deduce și a analiza? Ca să fii consider om, utilizarea diacriticelor nu este obligatorie. Încă. Dar urmează a fi. Iar incapacitatea de a elimina „k-ul” din uzul zilnic este deja impardonabilă. Dacă aveți asemenea persoane printre prieteni, vă implor, o mică observație din partea voastră nu ar strica. Dacă vă rușinați, trimiteți-mi linkul spre profil, o să le țin eu morală. 4. Omidele care nu citesc nimic în afară de statusuri Facebook Categoria asta de „oameni” probabil are aceeași componență ca și categoria a 3-a. Probabil și a 2-a categorie se va regăsi aici. Nu există nicio scuză pentru acești oameni, sunt niște căcați leneși fără impuls de creatură inteligentă. Cititul este minunat, mai ales când ai timp să o faci. Nu toți îl avem, desigur, dar o carte bună își va găsi furișul în mediul tău zilnic. Dar nu mă refer doar la cărți. Aici mă refer la orice: articole, știri, informație, cărți, wikipedia, etc. Avem acces la informație 24/7 și atât de multe nu cunoaștem încât simpla existență și irosirea resurselor doar ca să verifici Facebook-ul o dată la 10 minute este o insultă umanității. Nu poți în 2013 să te uiți în ochii mei și să-mi dai o singură scuză capabilă de a-mi opri pula din impulsul de a te plesni peste obrazul tău de necărturar. Ești un căcat leneș, trezește-te la realitate. Problema cu oamenii ăștia, dacă îi poți numi așa, este că sunt incredibil de ușor de manipulat deoarece lipsa de informație denotă o slăbiciune de a distinge realitate și informație veridică de falsuri sau informație manipulată. Un exemplu trist dar adevărat este generația ce crește acum în Moldova între vârstele de 12-16 ani. Fără a generaliza, desigur. Nu vrem să ofensăm curvele care au împlinit ieri 17. Deci, să revenim la exemplu: Acum câteva zile se anunțase pe diferite site-uri de știri din România că Guvernul țării vecine consideră opțiunea de a întocmi un proiect ce ar predispune crearea unor școli de vară, ca toți copiii să nu hoinărească 3 luni pe străzi internet în căutare de video porno cu cai. E o idee bună, cred eu. În Europa e demult implementat un model în care ai mai multe vacanțe în timpul anului în care te poți odihni, dar vara ai doar 5-7 săptămâni, destul pentru o vacanță cu părinții la mare, sau prietenii sau să cauți porno cu cai. Dacă ai fi o persoană inteligentă, ai citi știrea, ți-ai crea o opinie și ai trece mai departe la viața ta de zi cu zi. Dacă ai fi un elev de 14 ani din Prometeu, ai copia pe Facebook bucata despre micșorarea vacanței, ai adăuga părerea ta incredibil de importantă despre Maia Sandu și tot Ministerul Educației și ai republica „știrea” ca status. Dacă ai fi un alt elev din Moldova la fel de inteligent, ai lăsa un comentariu ce ar conține următoarele „bleadi suka suceara nahui so ushid nahui” și ai reposta în continuare știrea. Problema? În decurs de 4 ore jumătate din cretinii din Moldova au postat, comentat, like-uit o aberația despre faptul că Maia Sandu va scurta vacanța de vară de la 3 luni la o lună pe când sursa, SURSA, acestei informații era o știre din România despre posibila întocmire a unei asemenea legi. Partea ironică? Idiotul care postase statusul inițial a precizat sursa în comentarii și nimeni nu s-a încordat să dea click și să pună creierul în mișcare; Hule, pațanu n-a să fută capu', nu? Pentru ce să mai kitesq și eu ke skrie pe sait akolo? E grele kititul. 5. Pseudointelectuale care dau sfaturi Specia asta e cea mai oribilă. Este formată. în mare parte dar nu în exlusivitate. din fetițe de 15-17 ani care au profil pe ask.fm (blog nu mai e la modă, era prin 2011) sau peste 500 de prieteni pe Facebook ce o pupă în fund la fiecare mișcare. Specia asta de omidă va acorda sfaturi despre viață, iubire, familie, succese și durere la stânga și la dreapta. Dacă ai orice întrebare în viața, vei găsi un răspuns în căpuțul lor crescut pe Chupa-Chups și Farmville care la 14 ani umbla la Faraon să fie scărpinată cu degețelul pe sub fustiță în colțul încăperii sau pe sub mese. Acum au mai crescut, probabil au minim o relație serioasă (a făcut cunoștință cu mama) eșuată din care au ieșit cu mai multe sechele în creier decât reputația de politician onest a lui Plahotniuc. Această vastă experiență în viață le oferă maxima convingere că fiecare cuvințel pe care îl rostește denotă maturitate. Pseudointelectualele au citit și recitit Coelho. Doar Coelho. Îl adoră. Ar fi gata să mestece de pe asfalt fiecare flegmă verde și vârtoasă pe care Paulo o exercită din fundul gâtului. Coelho le-a învățat să trăiască și ele se simt datoare acestui Univers să transmită mai departe toate înțelesurile ascunse pe care mintea ei pricopsită le-a iscusit. Problema pseudointelectualelor este că acestea sunt multe și răsar la fiecare colț de pulă, fiecare zi devenind astfel o zbatere cu năbădăi de a convinge mulțimea asupra faptului că ea încă este capabilă să exercite o anumită influență cu un fir de idei.

Dragi vizitatori, utilizatori, prieteni, jurnaliști, procurori (știu că intrați și voi zilnic pe site), aș dori să vă urez un Crăciun cât mai fericit alături de familiile voastre, prietenii voștri, personalele iubite. A mai trecut un an de luptă cu prostia, un an plin ce ne-a stors pe toți de puteri. Vă doresc tuturor răbdare și multă forță să luptați „în kontinuare ku totsi inGraMaTsii din MollDova” pentru că foarte curând, cel mai probabil, Muligambia nu va mai putea fi accesată din Republica Moldova. Ieri și astăzi, câțiva indivizi ne-au anunțat că site-ul nu mai poate fi accesat de la calculatoarele lor private. În urma investigației, am aflat de la unii vizitatori ai Muligambiei ce lucrează în companii ce prestează servicii de internet (DanisNet, SunCommunications, etc) că procuratura a „rugat” (sau faceți ce vă spunem sau veți avea probleme, haha, Viva Democrația!) toți providerii de internet din Moldova să blocheze accesul către noi pe motive de gen „încălcarea drepturilor fundamentale ale omului” și „șantajul persoanelor prin intermediul fotografiilor”. În orice altă țară democratică, din rândul cărora se laudă și Moldova că este, această cerere ar fi fost ignorată, dar nu și în Țara Minunilor. Încetul cu încetul, în următoarele zile, fiecare dintre voi nu va mai putea accesa acest site iar internetul vostru va fi filtrat fără acordul vostru. Stați fără griji, veți putea în continuare să vizitați 4chan.org, bestgore.com sau orice alt site unde sunt afișate cadavre de oameni, fotografiile unor crime sângeroase, pornografie infantilă, zoofilie și orice altceva de pe internet. Doar Muligambia va fi blocată. Și nu veți putea face nimic împotriva asta deoarece nu sunteți liberi și nu aveți dreptul acesta. Într-o țară în care la televizor se plânge lumea că generația pe care o creștem este plină de agramați, procuratura, din lipsă de ocupație probabil, lucrează din răsputeri să închidă singurul site (dacă mai există unul în Moldova, să-mi spuneți) ce luptă cu nerușinarea și lipsa de responsabilitate a firmelor, lipsa culturii în rândul tineretului, lipsa de educație și obscenitatea utilizată de copii pe internet, fotografii ale minorilor nesupravegheați cu pistoalele la tâmplă sau cu țigara în gură etc. În concluzie, pot spune doar faptul că tot ce s-a întâmplat astăzi, ne-a demoralizat complet. Nu știm ce vom face mai departe, am obosit. Într-o țară precum Moldova glasul a milioane de oameni nu a contat niciodată și ni se demonstrează din nou, de cei ce dețin cu adevărat puterea, că în Moldova noi trăim în țara lor. Scuze, nu trăim, ci supraviețuim. Crăciun fericit tuturor, v-am pupat!

Blood, Tears and Gold by Hurts on Grooveshark

Maniak — администратор и автор на сайте muligambia.com, где собраны самые глупые фото и видео, которые безответственно были выложены в социальных сетях. Об аморальности и легальности контента этого сайта было довольно много пересудов, а самого Maniak-a безуспешно пытаются найти на протяжении двух лет далеко не для душевных бесед. Но ясно одно — ни этот сайт, ни личность самого админа не оставят равнодушным ни одного человека, который когда-либо заходил на Мулигамбию. Начнем с начала. Расскажи историю создания самого неоднозначного сайта молдавской сети. 17 июня 2008 двумя людьми с никнеймами Мулиус и Гамбус был зарегистрирован домен muligambia.com. Пример сайта такого типа был взят у румынов, у которых уже были cocalari.com и т.д. В течение 2009-2011 годов на сайте публиковали материалы примерно 30 авторов. Администрация сайта менялась дважды. Как раз на прошлой неделе проводились переговоры насчет продажи сайта, и со дня на день у Мулигамбии будет новый состав, новый дизайн и новый хостинг. Какова статистика посещаемости? Если говорить о минимуме и о максимуме, то по годам сложится примерно такая картина: 2008: 800-1.000, 2009: 1.000-1.800, 2010: 1.800-4.500, 2011: 4.500-10.000. Ежедневно в среднем 8 тысяч просмотров. Почему сменилась администрация? В первый раз появилось предложение продать сайт, и Мулиус воспользовалась этим. В любом случае, сайт ей уже приелся и больше не интересовал. С нынешней администрацией происходит то же самое. Всегда приходят новые люди  со свежими идеями и денежными средствами. Иногда Мулигамбия становится дорогим удовольствием. На что вы тратитесь? Как же реклама на сайте? Реклама? У нас ее нет. Это хобби, мы вкладываем собственные деньги. Тратимся на хостинг — сайт "жрет" довольно много и зачастую возникают проблемы с хостинговыми компаниями. Были периоды, когда сайт не работал по 3-4 недели, потому что мы искали что-то подходящее. К тому же, из-за контента нас блокировали 2 раза. Сейчас все стабильно, мы довольны. У новой команды есть свой хостинг, так что проблем не будет. Но почему нет рекламы? Судя по посещаемости, ее могло бы быть много и стоила она бы дорого… Никто не покупает на МГБ рекламное место. У нас плохая репутация. Что ж, насколько я поняла, Мулиус — девушка. А ты когда присоединился? В процессе. Из тех, кто создавал сайт, никого не осталось. Да, Мулиус — девушка, она даже рискнула выложить свои фотографии на сайт. Мулигамбия — не то место, где можно задержаться. Состав меняется постоянно. Авторы приходят и уходят. У нее были проблемы после того, как она показала свое лицо? Насколько я знаю, нет. Кто обидит девушку? Почему она это сделала? Я не знаю мотивов. Наверное, хотела заткнуть рот сплетникам, которые говорили, что сайтом могут управлять только уродливые толстопузы. Куда делся Гамбус? Он ушел еще в 2008-ом. Кажется, был какой-то конфликт с Мулиус, но деталей я не знаю. Все, что касается первой волны администраторов, меня не интересовало. Какие у тебя обязанности? Я вместе с еще 4 авторами отвечаю за контент. Есть еще два человека, которые занимаются технической поддержкой, и один, который руководит всем и вся. Из этих восьми человек, только четыре войдут в состав будущего коллектива. Новое руководство придет со своими людьми, предполагаю, что с 2-3 как минимум. Сколько времени ты тратишь на поиск материалов? Примерно 30 минут на Одноклассниках. Раньше, когда faces.md был популярным, находил все за 10 минут. Этот сайт был Меккой китча. Creme de la creme. У сайта такого рода файерволл должен быть несокрушимым. Расскажи про систему защиты. Каждый человек отвечает за определенную часть сайта. Так что, если возникают проблемы, мы всегда знаем, где она и как ее решить. Только один знает пароль хостинга, еще один от домена, другой — от Фэйсбука, четвертый — от панели администратора. После каждого использования, при котором пароль узнает второй человек, ответственный человек меняет его. Е-mail-ы для восстановления почти всегда в чьем-то личном доступе. Даже если кто-то попытается взломать систему, мы быстро сделаем recover паролей, как и случилось в декабре прошлого года. А что тогда было? Пароль от панели администратора попал в плохие руки. К счастью, ничего не пропало. В 2008-ом была DoS атака, тогда хостинг был слабый. Но сейчас нам предоставляют довольно хорошую защиту. Если состав меняется так часто, не может ли случится так, что личность оставшихся людей будет под угрозой раскрытия? Администраторы и авторы на разных уровнях. Например, администраторы знают многое друг про друга и про авторов тоже. Авторы ничего не знают про администраторов. Единственная опасность исходит от старых админов, которые могут что-то разболтать про новых. Но такого не случится, потому что у нас есть уговор. Мы обмениваемся банковскими счетами, паролями, именами и т.д. Поставить кого-то под удар — то же самое, что и кинуть самого себя. Иррационально. Да и вообще, если ты "работал" на Мулигамбию, зачем причинять зло своим бывшим сотрудникам? Вообще, кто становится администраторами? Их назначают люди, которым принадлежит какая-то часть сайта. Ну а авторы не могут этого достигнуть, за особые заслуги, например? Такое случилось только один раз за 3 года — я. Неужели у молдаван столько "таланта", что понадобилась Мулигамбия? Молдаване живут в стране чудес. Мы только "перерабатываем" их талант. Метафизическая цель Мулигамбии — это борьба со скудоумием и недалекостью. Если бы я только знал, сколько людей расчистили свои фотоальбомы за эти 3 года… Есть некая боязнь попасть на сайт. И мы надеемся, что этот страх заставит людей подумать дважды перед тем, как выкладывать в социальные сети глупые или непристойные фото. Мы пытаемся передать эту мысль поколению, которое, если честно, нуждается в ком-то, кто объяснит, что такое хорошо, а что такое плохо. Сотни фотографий с пистолетами у виска мы ежедневно находим в социальных сетях. Были несчастные случаи, когда дети умирали, откровенно говоря, из-за плохого воспитания. Мы высмеиваем и осуждаем общественные феномены, которые считаем неподобающими, чтобы люди подумали: "Может надо остановиться?" И что, приходили благодарственные письма? Как бы саркастично ты ни спрашивала, нам приходили благодарственные письма. Очень часто говорили "Спасибо" вторые половинки, братья, сестры, родители звезд нашего сайта. Те, кто выучил урок и понял, насколько глупо поступил, красиво просят стереть фотографии с сайта, потому что сами удалили их в своих альбомах. И чаще всего мы выполняем их просьбы. А как поживает твоя совесть?  Не мучает по ночам угрызениями? Лично меня нет. Многие мне говорили, что я лишился души. Они преувеличивают. У меня ее никогда не было. Говорят, что цинизм — последнее прибежище отчаявшихся… Не могу сказать, что последнее… Есть же порно и PlayStation. Но сознаюсь, это маленькое хобби приносит мне тайное удовлетворение. Особенно та часть, в которой некие особи угрожают Жорами и Васями, если я не сотру фотографии. Я просто такой человек, которому нравится глумиться над другими. Все люди разные. Некоторые авторы/администраторы даже считают, что смогут спасти мир от глупости. Я работал на сайте исключительно забавы ради. В конце концов, не это ли смысл хобби? Ты когда-нибудь сводил личные счеты посредством Мулигамбии? Нет. Правило №1, которому следуют все администраторы — это не публиковать фотографии людей, которых знаешь лично. Не могу отвечать за всех, но я не был знаком ни с одним человеком, фото которого выложил на сайт. Ты говорил, что бывали случаи, когда фото с сайта убирали. По каким причинам это делалось? Каждый админ ответственен за тот контент, который выложил. Ни один другой не сможет его стереть. Так что все зависит от случая. Мулиус стирала фотографии сразу, если человек просил красиво и не угрожал. Другие авторы не стирают вообще. Лично я стираю очень редко. Меня должны поймать в хорошем расположении духа. Какая просьба тебя убедила оригинальностью? Была такая от брата одной несовершеннолетней девочки, которая снялась в квартире голой, руками прикрыв грудь. Он поблагодарил, что я ее выложил, и попросил убрать, потому что с нее и так хватит порки, которую он ей устроил. Некоторые могут сказать, что ты прячешься за ширмой анонимности и вытворяешь чёрти что. Ты не думал, что это может быть признаком страха или малодушия? Называй это как хочешь. Я не живу в цивилизованной стране и не вижу причины вести себя цивилизованно. Не слышал, чтобы создателя failblog.org избивали или пытались убить. У нас это дело пары дней. Тем более что на этой неделе я покидаю сайт. Причины будут в прощальном письме, все смогут его прочесть на сайте. Много людей знают, что ты администратор Мулигамбии? Я отвечу так — слишком много. Было несколько угроз с более личным характером, чем от Жоры из Бачоя, но ничего настолько серьезного, чтобы заставить меня уйти. Было несколько попыток оффлайнов, где должна была присутствовать администрация. Что-то получилось? Да, таких оффлайнов было 3. Я был на всех трех как фэн. Обычно собираются 10-15 человек. Примерно 5 из них приходят каждый раз. Бывают и те, кто жаждет крови, но их легко узнать по одежде. Гопы не умеют шифроваться. Насколько я знаю, случается, что ТВ-каналы берут у вас свои материалы. Какие выводы вы делаете? Мы молодцы. Бывало, что ProTV, Publika, JurnalTV брали у нас клипы и фотографии. Реакция у нас всегда одна и та же. Мы гордимся, что нашу работу замечают и ценят. Нередко вы проводите кампании в поддержку молдавских проектов или молодых талантов, как, например, VillyDilly Show, Oameni NeBuni или CAF Films. Каков мотив? Мы делаем это из уважения. Нам нравится поддерживать местные таланты, тем более что молдосфера так в них нуждается. Перед тобой уже который год разворачивается парад глупости. Какие выводы? Цитирую Эйнштейна — "Вселенная и глупость безграничны. Хотя насчет Вселенной я не уверен". Что будешь делать, после отставки? Ничего. 2 недели назад я купил себе PlayStation 3. Собираюсь наиграться за те 3-4 года, пока его у меня не было. Конечно, я понимаю, что твой вопрос связан с моей деятельностью суперзвезды блогосферы. На будущее есть идея сайта, которую пока буду держать в секрете. И кто знает, может, когда-нибудь ты опять возьмешь у меня интервью, но уже не как у администратора Мулигамбии. Наталья Сергеев