Poemul ”Preseverenței”

Perseverență de T.C. Hamlett
Am auzit cum în smântână
Căzură doi broscoi,
Din oală nu puteau ieși,
Era adâncă tare, cu preții drepți și goi.

La ce bun?, zise cel dintâi,
Asta mi-e soarta, nu pot fi ajutat.
Adio, lume, adio, drag prieten!
Și se-neacă, plângând neîncetat.

Dar cel de-al doilea, mai dârz din fire,
Vioi porni la bras,
Își șterse fața de smântână
Din ochi, caimacul gras.

Voi înota o vreme, zise,
Mă mișc, fac spuțin sport,
Căci ce folos să aibă lumea
De înc-un broscoi mort?

O oră, două se zbătu
Înot, fără crânceneală.
Smântâna o schimba în unt
Și-astfel ieși din oală.