“Prin perdea” de Aurora Liiceanu

Vara care a trecut a fost sezonul celor trei mari descoperiri literare din acest an – Charles Bukowski, Aurora Liiceanu si Virginia Woolf. Si daca despre Bukowski am scris deja, ce-i drept, putin de tot, Aurora Liiceanu si Virginia Woolf sunt doua fericite care isi asteapta randul.

Aurora Liiceanu m-a sedus prin numele sau. “Aurora” suna minunat. Si, apoi, exista Aurora Boreala. “Liiceanu” imi era familiar de pe timpul cand citisem “Usa interzisa”, jurnalul lui Gabriel Liiceanu. Una peste alta, plus faptul ca ador jurnalele, memoriile si alte scrieri personale, la o escapada prin librarii, mi-am luat, intuind ca e ceea ce-mi trebuie, cartea “Prin perdea” a Aurorei Liiceanu.

Intuitia nu m-a mintit niciodata. “Prin perdea” e o carte de savurat. La o cafea, pe plaja (cine mai apuca anul asta), intr-o cafenea la o intalnire cu propria persoana. In fine, intr-o ambianta feminina, eleganta, atat cat sa poti sa te relaxezi si sa stai la povete cu o femeie inteligenta, interesanta, ganditoare si seducatoare. “Prin perdea” este o incursiune in psihologie, maternitate, iubire, despartiri, pierderi, experiente mai putin glorioase, dar si in momente de o extrema eleganta, intr-un Bucuresti pe care noi nu l-am vazut si care este deja istorie, intr-o viata de femeie “de la oras”, pe de o parte simpla, pe de alta parte, foarte complexa, ca toate vietile oamenilor care gandesc.

Aurora Liiceanu scrie pe alocuri intortocheat, dar foarte mustos, cu cuvinte pe care le-am uitat sau nici nu le-am cunoscut si cu intorsaturi de fraza neasteptate. Pentru mine e un fel de a scrie si de a vorbi a oamenilor de vita veche, foarte culti si invatati.

“Prin perdea” este si memoriu, si manual de psihologie, si jurnal, si colectie de cuvinte frumoase.

*Aceasta carte se gaseste in librariile din Chisinau.