De ziua primului ministru de succes intergalactic…moldovenesc

(ÎN LOC DE “LA MULŢI ANI!!!!”. MAI BINE MAI TÎRZIU DECÎT DELOC!)

Ieri n-avui cu ce mă ocupa, şi pe la apus de soare l-am format pe dl LuLeancă la telefon.

La cel fix.

Nu se aştepta c-am să i-o fac.

Nu ştia cine vrea să-i ureze tot binele lumii acesteia şi a răspuns.

Nu se aştepta să-i urez triumf peste triumf şi noroc peste noroc.

Nu visa c-am să-i cer permisiunea pentru a lansa ideea ca oraşul natal Cimişlia să fie redenumit în oraşul-martir LuLeancă.

Era din cale afară de emoţionat.

Voia să-mi mulţumească şi vocea i se furişase-n călcîie.

Pe silabe abia mai rostea: “Mul-ţu-mesc. Mai …es-te…ma-es-tre…”

Pîn-la chemat de urgenţă la sediul partidului său unul Vladimir.

Cel filat, bineînţeles.