A fi conducător echivalează cu a spori ori a diminua substanţa lumii (capitalul ei economic şi spiritual). Conducătorii sunt apusul sau răsăritul popoarelor. Studiile recente ale celei de-a treia generaţii de specialişti[1] în studiul activităţilor de conducere („lidershipului”), în frunte cu Richard Boyatzis, au arătat fără putinţă de tăgadă că profilul conducătorilor influenţează actualizarea puterilor (latenţelor) sufleteşti ale popoarelor, adică, a ceea ce, prin extensie, am putea denumi „valoarea de întrebuinţare” a capitalului uman (spiritual). Altfel spus, conducătorii buni generează o stare de bine în „sufletul popoarelor”, iar cei răi, o stare de rău.

Conducătorii rupţi de popoare le sărăcesc spiritual

„Stările noastre emoţionale inconştiente generează emoţii în cei cu care interacţionăm înainte chiar ca ei sau noi s-o ştim. Şi procesul se extinde dinspre aceştia spre alţii” (ibidem), conchid Boyatzis şi colaboratorii săi în studiile lor. Cercetările respective ne oferă dovada că elitele dispreţului (lidershipul disonant) şi actele conducătorilor rupţi de spiritualitatea şi nevoile unui popor, ale guvernanţilor egoişti (lideri disonanţi, cu termenul lui Boyatzis) şi insensibili (spre „nesimţirea cea împietrită”, cum o califică Sf. Ioan Gură de Aur), sunt inhibitorii şi distructive, induc un declin al puterilor sufleteşti şi de inteligenţă socială la scara acelui popor. Conducătorii rupţi de popoare induc un efect sigur: le sărăcesc spiritual. Studiile experimentale ale lui Boyatzis şi ale colaboratorilor săi ne arată că atunci când popoarele (grupurile umane, în genere) sunt guvernate de lideri disonanţi apare acest fenomen ciudat: în câmpul de relaţii cu asemenea „conducători” sunt dezactivate 11 regiuni cerebrale şi centre de interes din creier. Puterea spirituală a societăţii (şi deci a popoarelor) sporeşte însă atunci când conducătorii sunt receptivi şi sensibili faţă de spiritualitatea şi de nevoile oamenilor (în acest caz sunt activate 14 regiuni cerebrale la cei ce relaţionează cu asemenea conducători, ne spun Boyatzis şi colaboratorii). Sistemele neurale activate la membrii societăţii prin efectele relaţiilor cu liderii resonanţi (conducătorii devotaţi, slujitori) sunt cele care „stimulează atenţia (i.e., anterior cingulate cortex), stimulează reţelele sociale (i.e. right inferior frontal gyrus), sistemul de oglindire (mirror system i.e., the right inferior parietal lobe), şi alte regiuni asociate cu abordarea relaţională (i.e., the right putamen and bilateral insula)” (ibidem). Aceste capacităţi şi altele de acest tip sunt expresia a ceea ce putem denumi partea actualizată a capitalului uman al popoarelor (patrimoniului sufletesc). Gradul folosinţei acestor capacităţi latente (daruri) reprezintă măsura efectivă a valorii de întrebuinţare a avuţiei spirituale a popoarelor (a capitalului lor sufletesc şi intelectual). Acest grad de folosinţă, această capacitate de utilizare a capitalului uman (patrimoniului sufletesc) sunt diminuate de actele liderilor disonanţi, a conducătorilor rupţi de grupurile peste care doar superfetează. „Liderii disonanţi dezactivează: sistemele implicate în reţelele sociale ori în cele deficitare (i.e., the posterior cingulate cortex), sistemele de oglindire (i.e., the left inferior frontal gyrus), şi activează acele regiuni asociate cu îngustarea atenţiei (i.e., bilateral anterior cingulate cortex) şi a celor asociate cu mai puţină compasiune (i.e., left posterior cingulate cortex), cu emoţii negative (i.e. posterior inferior frontal gyrus)”[2]. Prin urmare, elitele şi conducătorii care-şi dispreţuiesc poporul peste care superfetează, afişând egoism, viclenie spre cinism, minciună, dispreţ şi ignoranţă faţă de spiritualitatea (cultura) acelui popor etc., induc, iată, un efect tragic: dezactivarea a 60% din totalul regiunilor cerebrale care sunt active la popoarele preţuite de elitele şi de guvernanţii lor (ibidem). Un asemenea declin este similar cu declinul ratei natalităţii în raport cu potenţialul de fertilitate la scara unui popor (în cazul poporului român, femeile fertile nu aduc pe lume decât 1,3 copii per femeie, ceea ce arată că actualizarea potenţialului de fertilitate la scara „corpului demografic” (V. Trebici) românesc a înregistrat un declin de circa 50% faţă de rata unei reproduceri demografice simple, care ar trebui să fie de circa 2,3-2,6 copii per femeie fertilă). În România s-a produs acest triplu declin: al fertilităţii, al capitalului sufletesc şi al capitalului economic la scara poporului român. Cauza: modul de guvernare.

Liderii mediocri moral contribuie la distrugerea propriilor popoare

Conducătorii poartă, iată, răspunderea în istorie pentru stocul funcţional de puteri (latenţe) sufleteşti în/şi prin care individul şi marea colectivitate pot să-şi înmulţească avuţia spirituală şi să-şi domine soarta. Fenomenul acesta se petrece la scara popoarelor când acestea fac amara experienţă a unor conducători/lideri disonanţi. Asemenea elite şi astfel de conducătorii poartă, aşadar, răspunderea nu numai pentru distrugerea proprietăţilor economice ale popoarelor (avuţia naţională), ci şi pentru distrugerea capitalului lor intelectual şi social, deci inclusiv pentru efectul deosebit de grav al distrugerii stocului funcţional de inteligenţă şi de sensibilitate naţională. Evident, este vorba numai despre stocul funcţional de inteligenţă, adică despre capacitatea indivizilor de a-şi actualiza inteligenţa în felurite împrejurări şi situaţii de viaţă, nu despre inteligenţa potenţială ea însăşi. Aceasta nu poate fi afectată de nimeni şi de nimic fiindcă este latenţă proniatoare, este energie necreată şi deci absolut intangibilă. Însă gradul accesării ei în actele noastre poate fi grav afectat, astfel că şi inteligenţii par proşti în faţa elitelor false. Dictatorii, demagogii, viclenii, insensibilii (liderii mediocri moral, adică lipsiţi de iubire faţă de popor şi de ţară) contribuie la distrugerea propriilor popoare, adică a stocurilor lor de avuţie spirituală, de inteligenţă activă, de sensibilitate şi receptivitate, a capacităţii de concentrare şi, deopotrivă, de deschidere, de acces la idei noi şi deci la comportamente inovatoare etc. Am văzut care sunt centrele de interes şi deci stocurile de inteligenţă şi de latenţe sufleteşti activate de conducătorii slujitori sau, cu termenul lui Boyatzis, resonanţi (care-şi iubesc ţara şi poporul, se mobilizează pentru căutarea soluţiilor la crize, sunt sinceri în faţa poporului, deţin competenţe reale de conducere etc.). Ori de câte ori ajung în fruntea popoarelor elite mediocre moral, fără de caractere, viclene şi egoiste, înclinate spre nesinceritate şi cinism, efectul spiritual (noologic) asupra acelor popoare este unul dezastruos. Ele sunt împiedicate de la „înmulţirea talanţilor”, a puterii lor spirituale, de la sporirea singurei avuţii care poate schimba cu adevărat soarta unui popor şi, finalmente, sunt deviate, la scara generaţiilor active, chiar de la drumul lor spre mântuire. Un popor se poate afirma dacă elitele sale îi stimulează ori chiar îi augmentează capacitatea folosirii puterilor sufleteşti, a darurilor spirituale cu care l-a înzestrat Dumnezeu. Însă darurile acestea nu rodesc decât în cadre spirituale adecvate. Darul credinţei, de pildă, nu se poate manifesta (activa) decât în cadre spirituale specifice: rugăciunea, ritualurile practicării credinţei etc. Dacă aceste cadre spirituale ale religiozităţii ar fi interzise ori abandonate, religiozitatea sau credincioşia unui popor s-ar diminua, ar coborî spre pragul zero (n-ar dispărea, ci ar redeveni latente, s-ar virtualiza). Scoate un popor din Biserica lui şi l-ai dezarmat. Aceasta este numai una dintre faţetele despiritualizării popoarelor, adică a deposedării lor de propria avuţie spirituală. Dacă-i blochezi unui popor accesul la formele sale spirituale de viaţă poţi considera că l-ai înfrânt pentru o vreme. Avuţia spirituală a unui popor, adică suma puterilor sale sufleteşti, este actualizabilă numai în cadre spirituale specifice (şi, deopotrivă, universale), de la religiozitate şi taina căsătoriei (a familiei procreatoare), la sărbătorile neamului, la cultul sfinţilor şi al eroilor, la iubirea de ţară şi de neam şi până la cărţile, simbolurile sale reprezentative etc. Dacă rupi un popor de aceste cadre, avuţia lui spirituală se va diminua alarmant. Rezultatul va fi un popor pauperizat spiritual, adică schilodit sufleteşte.

Nu Mioriţa este vinovată pentru inapetenţa românilor faţă de schimbări

Revenind la situaţia din România, suntem nevoiţi să sesizăm, de pildă, că atâta vreme cât în spaţiul comunicării şi al politicilor culturii, partidele sunt folosite ca vehicule pentru ascensiunea unor lideri de opinie disonanţi în raport cu valorile de bază ale poporului român se menţine riscul dezactivării populare faţă de partidele care se vor lăsa astfel folosite. Deocamdată, suntem aduşi să constatăm că folosirea partidelor ca vehicule pentru asemenea operaţiuni disonante continuă chiar dacă nu are amploare şi nici regularitate. Aproape toate partidele au fost şi sunt folosite ca adăpost pentru operaţiunea perversă de administrare a injecţiilor emoţionalităţii agresive contra spiritualităţii poporului român sau contra Bisericii Ortodoxe, în genere, contra bisericilor lui Hristos. Iar lucrul acesta se va comensura prin căderea voturilor care susţin alianţele politice aflate la guvernare. Orice întârziere în privinţa anulării alianţelor nenaturale dintre clasa politică şi grupurile intelectuale care compun pseudoelita disonantă va conduce la escaladarea confuziei, a anarhizării şi chiar a dezastrului politic al ţării şi va perpetua fenomenul distrugerii de capital spiritual românesc. Un asemenea fenomen va induce şi declinul stocului de inteligenţă funcţională la nivelul tuturor categoriilor de populaţie, dar mai ales la nivelul tinerilor. Prelungirea inerţială a înclinaţiei spre asemenea alianţe cu lideri de opinie rupţi de spiritualitatea şi nevoile reale ale poporului român va agrava şi fenomenul „idiotizării induse” în diferite categorii de populaţie.

Aşadar, nu Mioriţa este vinovată pentru inapetenţa românilor faţă de schimbări şi de înnoiri, ci această alianţă, explozia grupurilor intelectuale disonante şi graba clasei politice de a se alia cu aceşti „intelectuali” care se fac răspunzători de promovarea emoţiilor identitare negative, cu efectul dezactivării a 60% din numărul regiunilor cerebrale active la membrii popoarelor preţuite de liderii lor (guvernate de conducători/slujitori sau „rezonanţi”, cu termenul lui Boyatzis). Un asemenea fenomen bizar şi persistenţa sa pot fi explicate prin combinarea unei anumite filozofii sociale asupra modernizării cu elite şi guvernări rupte de popor.

Una dintre prejudecăţile falsificatoare ale teoriei modernizării a fost derivată din credinţa, falsă, evident, că succesul unei societăţi ar depinde de înlăturarea „obstacolelor spirituale” din calea modernizării, adică a valorilor tradiţionale, a religiei ortodoxe (orientale, în genere), a valorilor specificului naţional etc. O asemenea concepţie a fost generată de ideea că modernitatea este pozitivă istoriceşte şi tradiţionalismul este negativ. În realitate, aşa cum ne dovedesc experimental noile cercetări dedicate „guvernării”, liderismului, în genere, şi efectelor acestora asupra sistemelor neuronale, o modernizare acompaniată cu distrugerea valorilor bazale ale unui popor aduce după sine distrugerea stocului de inteligenţă funcţională a acelui popor şi compromite astfel baza decolării capitaliste a societăţii respective. Fenomenul a fost de timpuriu deconspirat de inteligenţa ofensivă a elitei intelectuale româneşti la startul modernităţii, prin teoria formelor fără fond. Cel care a dus la vârf cercetarea fenomenului a fost C. Rădulescu-Motru prin celebra lucrare, pe deplin actuală, “Cultura română şi politicianismul”, apărută în 1904. Credem că această lucrarea poate fi socotită, totodată, şi volumul de debut al unui tratat de patologie politică răsăriteană.

Prof. univ. dr. Ilie Bădescu
Sursa: revistaclipa.com

_________________________

[1] Neuroscience and Leadership: The Promise of Insights in Ivey Business Journal, by Richard Boyatzis (2011) http://www.iveybusinessjournal.com/topics/leadership/neuroscience-and-leadership-the-promise-of-nsights#.Ugn3 UXbfoqQ).

[2] Ibidem.

Sursa: Flux.md


Filed under: Analiză Tagged: conducator, Ilie Bădescu, Liderism, popor, succes