Dacă tot ne e dat să vieţuim în „societatea spectacolului”, în care o presă slugarnică  scoate şchiopul drept campion la alergări, bâlbâitul – drept maestru al artei vorbirii, iar canalia – drept vârf al virtuţii, de ce n-am avea parte de o nouă scamatorie la scară naţională? Iată că de la o vreme încoace reprezentaţia ne e servită de un ins şters, pentru care cel mai potrivit clişeu stilistic ar fi „incolor, inodor şi insipid”. Aţi ghicit, este vorba de Iurie Leancă, omul-umbră care şi-a descoperit nitam-nisam vocaţia de lider politic şi salvator al naţiunii. Dar asta doar după ce a ratat ocazia de a mai prinde o dată fotoliul de premier, tocmai bun de plimbat pe mica pe ceas la Bruxelles, de tras în poze cu diverşi birocraţi europeni şi de enunţat inepţii despre „parcursul european” văzut ca un alt „viitor luminos” de către societăţile debusolate grav după prăbuşirea comunismului.