Bătrâneţe prematură?

Mama îmi zice că fetele cu care apar în poze par mult mai mature decât mine. Eu îi spun că, de fapt, mă simt cea mai bătrînă. Zice ea că am trecut prin multe. Să fie de-asta oare?

Lăsând deoparte faptul că A, colega mea de cameră nu a mai folosit niciodată până acum un fier de călcat, un ceainic electric sau o maşină de spălat, adică trecând peste lucrurile astea poate puţin importante într-o oarecare măsură, mă simt ca şi cum aş avea câteva zeci de ani mai mulţi ca ea. Eu am douăzeci. Ea are douăzeci şi unu. Face economie. Am fost cu ea în baie să-i explic cum se spală manual o haină. Am vrut să râd, dar m-am abţinut - m-a întrebat ce urmează după ce a înmuiat maioul, îl lasă pe ceva vreme în vas? Nu, încearcă să-l curăţi. I-am şi călcat o bluză într-o zi. Era dintr-un material foarte fin şi subţire. Îi era frică să n-o strice. Mi-am amintit-o când am rugat-o şi eu pe mama ultima oară să facă acelaşi lucru. De data aceasta eram eu mamă. Hai s-o facem.

Dar nu e asta diferenţa care mă face să mă simt altfel. Asta e un fel de constatare tehnică, adică practică. Şi atunci când zic că mi se pare că sunt bătrână mă refer la felul de a gândi. Dacă oi fi fiind bătrână acum, ce urmează apoi?

adică Alice în ţara minunilor