Ţi s-au frînt aripile: să zburăm
Cu aripile mele de mătase.
De-asupra mării, vraja să-i cîntăm
Şi ea din lumea ei să nu ne lase.
În mine mierlele oficiază
Apusul tainelor din orice om.
În limba tă tăcerea guvernează.
Cuvintele-şi dau foc de gelozie
Şi noi, de sine scuturaţi, solie
Spre-altarul cerului zbura-ne-vom.
