Ion Druță. Frunze de dor

„ – Șanti o sâ vedeți șâ voi, declară CC pe ideologie (n.m., D.G.Tkaci), când druțâ șela s-a întoarși napoi la dânsu în sat șâ s-a sui pe trahtor șâ a fași câte două-trei norme pe zâ, a râdi ți el sângur di avantiura șeea câ îmbla odată prin Chișnău cu gândul sâ sâ facâ și el scriitori…”

Era 1954. După alegerea lui Ion Druță în „Cârmuirea” Uniunii Scriitorilor din Moldova. Druța a obținut mai multe voturi decât Petrea Darienco, transnistreanul.

„Văzând cum stau lucrurile, îmi iau concediu cu gândul de a scrie o ultimă carte și cum o termin, îi părăsesc pentru totdeauna.”

Într-o lună de zile a fost scrisă Frunze de dor. A fost prezentată la revista Nistru (Octombrie), condusă pe atunci de basarabeanul George Meniuc. Manuscrisul a așteptat doi ani până a fost publicat.

Prima ediție, 1957

Ediția a XII-a, 2013

În 2013, la Editura Cartier, în colecția Cartier popular, a apărut ediția a XII-a a romanului Frunze de dor.

Niciun alt roman basarabean n-a apucat ediția a XII-a într-o viață de scriitor.