Sunt numai bun de aşezat în iarbă
Şi-abia stropit pe vise cu parfum
Aduc a schit cu nimb suav de fum
Şi de ce clopot n-am, nimeni întreabă.
——————————————–
Parcă aş fi un steag de-nsingurare
La căpătîiul ultimului hău,
Visînd s-ajung, acuprinzînd o zare,
La nemurirea sufletului Tău.
——————————————-
Sunt pregătit pentru neînviere
Şi, tot mai fericit, că nu mă ştiţi,
Dar într-o zi răspunde-va Tăcerea
La telefonul meu: „Alo, vorbiţi“.
————————————————
Şi-abia atunci prin ea mă vei cunoaşte
Şi cuvînta-voi tot prin ea, blajin,
Bizanţul meu cu nesfîrşite stingeri
Şi tot atîtea învieri. Amin!
