Zilele astea am fost uluit de o știre.
Cică un vajnic vicepreședinte de partid din Honduras, căruia în zilele de marți i se mai zice și: Bistrinciuk, a anunțat un concurs pentru suplinirea postului vacant de Soție a sa.
“Anunț pentru proști”, îmi strigă în față un bodyguard de la sediul partidului.
Cică vrea să-i testeze gelozia lui Gabar, președintele lui.
Care nu se va însura cu Bistrinciuk, fiindcă acesta din urmă e demult în concubinaj cu unul Luțenko, purtînd barbișon și cercel în urechi, și-ncă mai fiind dus cu sorcova prin diaspora moldovenească s-o pervertească și pe ea, înverzind-o în orice-anotimp.
“Lasă-l în pace pe Gabar, măi Bistrinciuk, măi,” cîntă Corul Robilor din Opera “Eu și amanții mei” de Gabar.
În care autorul se produce și în rolul central, fiind dus în brațe spre patu-i împodobit cu 101 trandafiri albi, fără spini, de către unul Mircea și altul Mihai, unul–șef de ONG, cu soție consilieră a primului-ministru, altul- ziaristul lui preferat de la un cotidian Pro Gabar.
Pe tot parcursul spectacolului montat la Teatrul de Operă și Balet din Qatar Gabar se tot zbate între Mircea și Mihai, dar cîștigător pînă la urmă rămîne, totuși, un Bodiu.
Care din cauza duplicității iubitului său, cel Gabar, se îmbolnăvește grav, e nevoit să renunțe la șefia unei Bănci a Poporului și se internează de urgență la o clinică privată din Israel.
În spectacol Gabar rîde și plînge, e ba melancholic, ba hidos, Anhela Honta varsă lacrimi de crocodiloaică, Bistrinciuk se vrea și el în scenă, printre actorii de bază, dar Gabar respectă relația acestuia cu Luțenko și pînă la urmă totul se termină cu două nunți, îmbelșugate și transmise în direct la Ro TV, Urnal TV, TV Șapte, Radio Vocea lui Gabar și LăpușnaTV.
Numai că la nunta lui Gabar erau, nu se știe de ce, tocmai patru mirese cu pălărie, mustăți, barbișoane și ochelari.
Purtați pe cap și pe luceferi.
Dar lumea era atît de beată de fericire că nimeni n-a observat acest detaliu insignifiant, fără nici o semnificație, bineînțeles.
P.S. Într-o epigramă recentă, publicată și pe acest blog, mai comisesem…o licență literară. Era vorba de cuvîntul: ScriBou. Iată că ieri tovarășul Bogdan TSardea se regăsește în el, probabil, dacă mi-l fură, de și-l însușește fără rușine.
Nu șterpeli cuvintele altora, stimabile. Că nu ești raider, sau păpușar, sau contrabandist, sau traficant de ființe umane și de stupefiante. Sau scriBou.
Sau…, totuși, ești?
