Am văzut azi un filmuleț pe Facebook, care mi-a trezit o stare greu de explicat. În mod normal ar fi fost un moment un pic amuzant. Însă nu e chiar așa, pentru că arătat cât de jalnică este situația în jurnalismul moldav.

Grenada, Publika și Moldova 1

Situația se petrecea undeva în fața postului de televiziune Moldova 1. Câțiva comuniști protestau, Starâș țipa cât îl țineau bojocii, în rusă, la un megafon, mesaje anti-televiziunea publică, iar în jurul lor, câțiva ”jurnaliști” își ”făceau meseria”.

Publika nu prea părea interesată de Starâș și căuta vox-uri printre protestatarii sau martorii la protest. La un moment dat un individ de la un portal comunist, autointitulat jurnalist, a abordat-o pe reporterița Publika pentru a-i cere socoteală de ce nu-l filmează pe Starâș. A ieșit un fel de râde hârb de oală spartă.

Comunistul o întreba pe fata de la Publika dacă așa i-a ordinat Plahotniuc să facă. Iar toate astea se petreceau pe fondul unui ”Djos Tșănzura” strigat din toți bojocii de cei câțiva comuniști revoluționari.

Un tablou atât de trist despre felul în care un individ precum Starâș, care a lucrat mulți ani la televiziunea națională slugărind regimurile politice de la acea oră strigă ”Djos Tșănzura” împreună cu o groază de comuniști care au impus cea mai puternică cenzură în ”Dealul Schinoasei” din 1990 încoace.  Apoi, undeva în plan secund, doi tineri ”jurnaliști” se ”păruiau” dându-și lecții de cum se face meserie. Unul, de la un portal comunist, pe care se face orice, numai nu jurnalism, altul - de la o televiziune care de-a lungul scurtei sale istorii și-a demonstrat cu prisosință supunerea politică.

”Bomba” de presă despre casa lui Plahotniuc

Tot ieri, pe mai toate portalurile de știri ale țărișoarei a fost plasat un material ”de investigație” despre casa lui Plahotniuc. Cică la el au lucrat nu știu câte luni de zile nu știu câți jurnaliști de la Centrul de Investigații Jurnalistice. Mamă!!! Cum se făleau pe rețelele de socializare jurnaliștii din centrul cu pricina cu ”mega-investigația lor”. Ca eu să citesc, să recitesc și să mă întreb: ”Băi oameni buni, unde dracu' e investigația”?

În material se scrie de blocul lui Plahotniuc din centrul capitalei și de faptul că cel supranumit Al Capone de Grozești și-a adus toată familia să trăiască acolo. S-au mai dat niște informații cu apartamentele din bloc, suprafața lor și cine trăiește în ele și Hop!, investigațiunea e gata. Una la care s-a lucrat din greu, luni de zile. Mă băieți, vouă nu vă e rușine să numiți chestia aia investigație? Ce-ați investigat mă, jurnaliștilor? Lucruri pe care însuși Plahotniuc le-a spus, deschis, în fața a 50 de oameni? Lucruri despre care presa a tot scris și-a scris?

Pentru cei ce nu știu, Centrul ăsta de Investigații jurnalistice e o ”zdanie” care așa, la câteva luni, scoate câte un material de presă și zice că-i ditamai investigațiunea. Îl citești și te crucești!

De ce ditamai Centrul, dacă tot vrea să facă investigații n-a cercetat ce-i cu Banca de Economii sau Aeroportul, probleme mult mai stringente și grave, nu pot să știu? Sau dacă tot vroiau să scrie de Plahotniuc și imobilele sale, poate spuneați mă băieți, și voi, ceva ce nu știe norodul. Despre blindajul de pe Cantemir, par example!

În Moldova nu există presă adevărată. Să nu se supere cei de la ”Ziarul de Gardă” și alte câteva ziare, pentru care am tot respectul și mă bucur că există și-și fac treaba exemplar, dar nici ei nu sunt presă adevărată. Sunt, probabil presă liberă, care-și face treaba exemplar pentru Moldova. Dar trecând peste aceste instituții, nu există în această țară o presă așa, măcar cu ceva urme de libertate.

Există interese care dictează și lingăi care execută. Există șefi, care spun și subordonați care fac. Și atâta timp cât vor exista indivizi care azi îl vor slugări pe Plahotniuc, vor regiza spectacole pentru a-l scoate la lumină pe Al Capone de Grozești și i se vor închina acestuia precum unui Mesia, pentru ca mâine, aceiași indivizi, să meargă la televiziunea anti-Plahotniuc și să spună cât de rău e același om, atâta timp noi nu vom avea presă adevărată. Pentru că oamenii echidistanți nu vor avea loc niciodată printre acești lingăi. Atâta timp cât va exista ofertă de lingăi și cerere precum cea din Moldova, atâta timp nu vom avea nicio șansă să facem jurnalism adevărat în această așa-zisă țară.