I

Stau la balconul unei vile de pe Insulele Marshall și fumez niște idei.

Sătul de incomensurabilele succese ale foștilor și actualilor guvernatori ai Clipei basarabene, mi-am zis că n-ar fi deloc rău să mă deconectez o săptămînă-o lună-un an-un veac-un mileniu măcar  de scîrbavnicii de politicieni de pe Bîc.

Și ajuns aici, unde sunt în deplină suguranță și nu mă poate găbji nici un securist, mi-am zis să vă destăinui un mic-mare secret.

Cuvîntul  “demnitar” provine de la: Demnitate, dar despre asta nimeni nu știe în pașalîcul  Vladimireștilor.

“Dînșii  mai ieri”, zice pe un ton supărat  cetățeanul V. Răileanu, „îngenuncheau în fața lui Stalin și Hitler.

Azi o fac deja la picioarele domnului  FMI și coanei Rusia”.

„Păi ce trebuiau să facă?”-îl întreb pe cetățeanul nemulțumit de ce vede.

„Să se jertfească  precum Ioan Pelivan, Pantelimon Halipa, Ion Buzdugan,  Ion Inculeț, Daniel Ciugureanu și alții pentru Unirea Basarabiei sărmane cu Patria-mamă  sau era mai logic să-și unească buzunarele proprii cu Bugetul de stat?”

Ei–marii, ei—tarii, noi—niște fire de iarbă emigrînd pe Insulele Marshall…să uităm de cei mari și tari, de cosașii ce vor să răpună  un ultim  fir plăpînd  de iarbă…

Ca să renască-n zori un lan întreg.

                                       II

Considerate a fi  perla Pacificului, Insulele Marshall, odată îmbrățișîndu-te, nu-ți mai dau voie să te reîntorci în Absurdia.

Adică la Chișinău.

Cine a fost măcar o singură dată pe insula Bikini(unde  toate turistele, de fapt, nici NU poartă așa ceva)sau pe Enewetak,  stațiuni tăvălindu-se prin Pacificul ce parcă aleargă pînă sub bananierii și palmierii de pe plajă, nu mai vrea să-l vadă în veci nici pe unul dintre politicienii țării de baștină.

Cine mă-ntreabă de unde sunt le spun că sunt un comunist din Rusia.

“OOOO, da, da, comunist din Rusia, mare om!”-îmi spun în marshalleza lor  localnicii de la care încerc să învăț calmul, pacea și liniștea sufletului neamenințată de nici un Vilnius, alegeri anticipate sau vreo  luptă dintre o păpușă și-un păpușar, dintre un contrabandist și-un raiderist, dintre un mafiot și-un criminal, ambii ascunși pe sub  sîinii Puterii și tot așa.

“Scuzați-mă, nu sunt cu nimic mai deosebit decît voi, marshallezii”, le zic.

„Scuzați-mă, sunt numai comunist, adică doresc libertate, egalitate și  fraternitate.

Doresc cumva prea mult?”

„Minți”, îmi repetă  ei în cor, „ noi ieri am fost la Majuro, și-am aflat că  președintele nostru Christopher Loeak   a fost telefonat de unul Flad Pilat, care i s-a plîns conducătorului  marshallez  că dumneata l-ai omorît și pe el, și pe unul Fladimir Boronin. Președintele nostru s-a speriat, la început n-a înțeles ce canibal s-a pripășit pe la noi, printre turiștii cei mai bogați ai Europei.

De patru ani critici ba o Alianță, ba alta, ba și pe-a treia, ba-i acuzi că nu-s proromâni…

Zău, că nu e frumos…”

„Scuzați-mă”, îi întrerup, „tocmai de aceea și sunt comunist.

Fiindcă-i acuz că la școli copiii studiază o limbă, dar în legea fundamentală e scris că ei vorbesc cu totul  altă limbă—-sunt catalogat de Flad Pilat al vostru c-aș fi comunist.

Fiindcă-i acuz pe toți Fladimirii din statul de unde-am fugit că fură fără măsură—-sunt catalogat de ei că aș fi cel mai rebel comunist.

Fiindcă  îi pun la zidul infamiei pentru că au legiferat căsătoriile între El și El și-ntre Ea și Ea—sunt catalogat c-aș fi un intransigent comunist.

Eu, carele nu-s nici al PL-ului, nici al PLR-ului, nici al PD-ului, și cu atît mai mult—al PLDM-ului, sunt catalogat c-aș fi numai și numai comunist.

Și Dvs, stimați marshallezi, chiar credeți ce spun prietenii mei de nedespărțit din…Rusia???”

„Nuuuuuu, desigur,” au răspuns într-un glas noii mei prieteni pacificatori din …Pacific.

Și-apoi pe sus m-au dus în ocean.

(Va urma)