Vameșul se oprește în ușa compatrimentului. Copiii nu încetează să se zbenguie nici sub privirea lui aspră. Sar ca două mingi de gumă de pe o cușetă pe alta, apoi jos și înapoi pe cușete. Pe masă încă n-au ajuns. Geamul, Slavă Domnului, e închis în vamă. Îi întind trei pașapoarte albastre si trei carnete de reședință. Răsfoiește toate paginile, o citește pe cea cu poza, se uită în ochii mei. Chiar îmi place să trec frontierele, rar când un bărbat străin se uită atât de lung în ochii mei și nici nu-mi trece prin gând să-mi feresc privirea.-Arme, droguri, valută? Ce aveți de declarat? eu așa-s de necăjită de zburdatul acesta fără capăt că nu mă prind la glumă.
-Da, o sticlă de vin.
Pe dânsul îl jignește gluma mea. Măsoară geanta cu privirea-i polizată de experiență, ca razele Roengen,
Da chiar ce prezent mai poți duce din Moldova decât ciocolate și vin? Vinul e ieftin și bun, ciocolatele încă nu-s contrabandă, dar nici pe orice gust. Suvenire hand made - odată și nu oricui. Unora le par meșterite în subsolurile chinezești. Goblenuri de la Luca-S. Bliduri de lut. CD-uri anticariat de-ale O-zone ori muzică buna de-a Zdobilor. Mieeeeere. Cărți, exclusiv pentru sine și mai bine românești.
***
Nu-și dezlipește privirea de la fermoar, cred că-l sfredelește dilema lui de serviciu: a deschide sau a nu deschide.
- Unde plecați?
- ACASĂĂ! strigă Mihăieș.
și Iana:
- ACASĂĂĂĂ!
- În Spania, răspund eu.
- Mergeți în vacanță?
- Nu. ACASĂ, zâmbesc eu.
***
Venim și noi în ospeție, cât are cine ne pune o sticlă de vin și o pungă de dulciuri în geantă, căci pe urmă cine știe dacă și cum va mai ajunge vinul nostru în Europa.