1234246_701785013170371_1518040299_n.jpgLa Radio Chișinău.Tu vei fi sirenă
La cină am exagerat cu sardinele.
Mai mănîncă, mi-a zis mama. Am numărat căpșoarele adunate ca într-o groapă comună pe masă. 13. Mai bine nu le numărai, mi-a zis mama. Ghinion? Mă transform în pește? Nu, tu vei fi sirenă, a punctat A. 
Poeta idioată
De ziua limbii s-a apropiat de mine o doamnă. Coafată și îmbrăcată tare elegant. A început cu: Я поэт. Întotdeauna mi-au displăcut oamenii care se autoapreciază. Vroia să-i dau dreptate. Eram în parc la Ștefan. Mi-a spus că sărbătoarea e frumoasă, organizarea e ok, oamenii sunt mulți și de vază, mai pe scurt – totul ca la carte. Dar pentru ea nu a durat mult. S-a apropiat cineva să-i dea un plaint pe care scria afirmația lui Karl Marx în rusă: Не знать языка страны проживания может только гость, идиот или оккупант. În rusă – foarte aluziv. Am întrebat-o de unde e ea. Și da, e cetățean al Republicii Moldova. Are 72 de ani. Cît de ignorant ar trebui să fii? I-am zîmbit și i-am zis că într-adevăr ar trebui să știe limba. Cum altfel? S-a întors și-a plecat fără să mă salute.
Partea amuzantă a întîmplării a urmat după, cînd am ajuns la mătușă-mea. Ascultase în ziua aceea articolul meu despre limbă română de la Radio Chișinău și, cînd i-am povestit ce mi s-a întîmplat în parc, a început să rîdă cu atîta poftă de-mi părea că tremură și pereții blocului. Rîdea de ironia sorții: a găsit poeta cel mai nepotrivit om pentru a i se plînge! Adică pe mine. 
Morții care votează și cîntă
În Piața Marii Adunări Naționale, tot de ziua limbii, altă doamnă, ferm convinsă: am auzit că azi va cînta Maria Bieșu. Cine știe. La noi morții votează la alegeri, de ce n-ar mai și cînta în scenă. 
Scriam. A trecut pe lîngă mine un bunic cu nepotul: tanti scrie versuri. M-am simțit așa de tanti. 
Sunt un om pe niște scări
Vineri am fost la Pasărea Colibri. Așa cum spunea unul din versurile cîntecelor lor, concertul lor mi-a întors metafizicul pe dos. Am stat în rîndul 4, pe scaunul 4 de la stîngă. 4. Vezi? Se apropia cel mai patru patru al meu. Pentru că din nou e toamnă. Și iar mă nasc. 
Ca la douăzeci de ani
De ziua mea am trecut numai la verde. Aproape. Simbolic, nu? N-aveau voie să mă facă să mă opresc. Că doar era 4. Iar.f.jpgȘi-au zis că asta-i coronița mea.
Anul trecut, de ziua mea, am fost la ambasadă. Aveam în sfîrșit toate actele gata. Am zis că nu mai fac nimic. Nu știu ce mi-a venit, dar am plîns din toată inimă cînd am ajuns acasă. A trebuit să vină M. ca să mă convingă să ieșim la o plimbare. Și a fost frumos. 
Anul acesta mi-am zis că o să stau în pat. Dar n-a fost. Miezul nopții a început foarte activ, deși după o sperietură care pe mine m-a atins destul de mult. Mama a lăsa ușa descuiată. Iar pe mine orice sunet ciudat mă sperie. Și-au intrat în casă exact la 12. Și-mi era frică să cobor scările. Am rugat-o pe mama să meargă cu mine. Cît curaj! 
Am vrut totuși o zi specială. Și-a fost. Pentru că lucrurile cele mai frumoase ți se întîmplă atunci cînd te aștepți mai puțin. 
Diana
Cameramanul de la Radio Chișinău era omagiat și el. Mi-a zis că așa-s fecioarele. Se emoționează repede. 
Despre proști - altfel
Vorbeam cu A. despre minoritate. Ca să nu supărăm proștii, ar trebui să le zicem minoritate.