Mihai Viteazul n-o să-şi vîndă ţara,
El are-o ţară şi o cinste doar,
Iisus a pus în el potir cu har
Şi-l cheamă-n cer să-i dea îmbrăţişarea.
———————————————
Mihai Viteazul n-are cînd muri,
Zidit în noi, trimite, să-l răzbune,
Statornicia propriului nume,
Care minciunii nu s-o ploconi.
————————————–
Mihai Viteazul strigă-n ochii mei,
Îi este strîmt, va evada din mine
Să-şi caute oştenii sub coline,
Cerul va fi ţesut cu nouri grei.
————————————-
Jertfit de fraţii săi, c-aşa ni-i firea,
Ieşind din umbra propriului mit,
El îşi aşteaptă-n ceruri mîntuirea
Şi în românii care n-au murit!
