Sunt invitat la Publika TV.

În drum, un șofer de taxi mă întreabă dacă-i permit să încălzească un pic atmosfera cu un banc.

Cum să zic: “NU?”

Și atunci povestea începu…

Cică  Obama, Hollande și Plahotniuc s-au dus la Dumnezeu.

Intră toți trei concomitent.

Obama primul zice:”Doamne, oare cînd va trăi poporul meu doar în distracții și plăceri nesfîrșite, fără să mai și lucreze vreodată?”

Dumnezeu a stat pe gînduri un minut și-a răspuns:„Peste 40 de ani. Nu mai devreme”.

Obama scăpă o lacrimă pe obraz.

Dumnezeu îl întrebă, nedumerit: „De ce plîngi, dle președinte?”

„Mă tem că n-o să ajung pînă atunci”, răspunse, înnegurat, Barack Obama.

Următorul se ridică în picioare președintele Franței, Francois Hollande.

“Doamne”, zise acesta, “oare cînd va trăi poporul meu doar odihnindu-se, fără a mai merge la serviciu vreodată?”

Dumnezeu a stat pe gînduri două minute și-a zis: “Peste 60 de ani”.

Hollande scăpă două lacrimi pe mîna lui Dumnezeu.

“De ce plîngi, fiul meu?”-întrebă Dumnezeu.

“Mă tem că n-am să ajung pînă atunci”, îi răspunse, cu durere în glas, președintele Franței.

“Dar tu ce mai vrei, fiu de popor românesc din Basarabia?”, i se adresă Dumnezeu, la sfîrșit, lui Vlad Plahotniuc.

“Eu, PreaÎnalte”, rosti cu voce tremurîndă Plahotniuc, “vreau să știu cînd vor scăpa și moldovenii de comunism și sărăcie?”

La auzul acestei întrebări, Dumnezeu, fără a mai sta pe gînduri, prinse pe loc a plînge în hohot.

“De ce plîngi, Atotputernice Domn?”-îl întrebă Plahotniuc pe Tatăl ceresc.

“Mă tem că n-o să ajung pînă atunci”, răspunse, întristat, Dumnezeu și ceru, prin telefon, un pahar de apă de la Sf. Petru din anticameră.

….”Mda,  o tristețe imperială ne paște și-n viitorul mileniu”, i-am zis șoferului și am intrat în televiziune.

La întoarcere, alt șofer de taxi zice că a memorat un banc proaspăt și dacă nu mi-l spune în acea clipă nu are aer.

“Zii”, îi spun, “e în interesul meu să trăiești și să mă duci  de la Publika TV acasă”.

Și atunci povestea a doua începu…

Cică  zburau într-un avion Voronin, Dodon și Filat.

Voronin deschise primul gura, lăudîndu-se: “Știți, eu acum zvîrl un leu și fericesc pe loc un moldovan!”

Dodon se dădu mai breaz, lăudîndu-se astfel: “Știți, eu acum zvîrl 100 de lei și fericesc imediat 100 de moldoveni!”

Filat n-avu ce face și trăncăni: “Știți, eu acum  zvîrl 1000 lei și fericesc cît ai zice: “PLDM” 1000 de moldoveni!”

La auzul acestor ordinare promisiuni electorale, pilotul nu  mai putu să rabde, își întoarse capul spre cei trei  și strigă din toate puterile: “Da’ eu acum vă zvîrl pe toți trei din avion și fericesc o Moldovă întreagă!”