Oamenii pe care mi-a fost dat să-i întîlnesc de data aceasta i-am cunoscut la Școala Europeană de Vară ASTRA, desfășurată, la a patra ediție, la Vadul lui Vodă. Plecarea mea de acasă se apropie tot mai mult, de-asta m-am bucurat (nu pentru mult timp) cînd am aflat că n-au mai rămas locuri și pentru grupul nostru. Mi-am zis că o să am mai mult timp pe care să îl petrec acasă, cu mama, plus că și cheful meu de socializare a cam pierit ultima vreme, dar(!) mi-a amintit ea că pofta vine mîncînd. Și-atunci.. n-am mai avut de ales. Dar de mi s-ar întîmpla să mai fiu întrebată iar, aș zice: da!
Și pentru că e vorba de un jurnal personal, nu de un articol care să descrie activitatea școlii, voi scrie în mare parte despre ceea ce s-a petrecut în culise.
Ziua întîi
Mi-am ales cîteva haine, mi-am pus în geantă Crimă și pedeapsă de Dostoievski, ferm convinsă că voi avea timp să citesc în afara programului și la șase eram deja la Bucuria. Așa-i spune sanatoriului în care am fost cazați. Am rătăcit prin curtea plină de bătrîni pînă cînd s-a apropiat de noi o doamnă și ne-a întrebat dacă am venit la școala de vară. Da. Am luat cheia de la camera 9 și-am urcat în partea dreaptă a sanatoriului unde se afla un bloc mai micuț decît celelalte. Au intuit ei că putem fi prea gălăgioși pentru bătrînii care obișnuiesc să meargă la somn mai devreme. Pe hol am reîntîlnit cîțiva din prietenii pe care mi-i făcusem anul trecut, dar nu-mi aminteam exact de unde îi cunoșteam.
Prima masă, adică cina, mi s-a părut inițial cam modestă. Am descoperit apoi că era o masă de tenis pe hol, așa că, după cină, am jucat tenis cu Cristi. Mai tîrziu, lucru pe care nu m-aș fi așteptat să mi se întîmple, am dansat horă afară pe terasă. Da, cu bătrînii. Sanatoriul organizează seri speciale pentru cei care vin să se odihnească acolo. Cred că a fost prima dată cînd m-am simțit bine în această vară.
În prima noapte am mers pe plajă. Pînă am ajuns, mergînd prin pădure, Nicu a încercat să ne explice conceptul de dragoste a pădurii și legătura ei cu omul. Într-un oarecare sens, încercam noi să o dezghiocăm, oamenii se iubesc și din dragostea lor se naște dragoste pentru lucrurile care îi înconjoară. Așa apare și dragostea pentru pădure. În alt sens, oamenii se pot iubi și în pădure. Inspiră copacii. Fiecare cu propria-i imaginație. Cam deocheată în acel moment. La întoarcere am stat așezați pe hol. Am vorbit și cîntat. Atunci am cunoscut-o pe Alina, viitoare actriță, de la Academia de Arte. Vocea și tonul ei, felul de a fi, dar mai cu seamă părul ei roșcat, o dau de gol. Cînd am mers la Criuleni, să vedem deschiderea Festivalului Internațional de Folclor "Meșterul Manole", m-am întîlnit cu mama. O aveam pe Alina alături. I-am zis s-o privească și să-mi spună ce facultate face sau cu ce se ocupă. Teatru! Intuiția mamei, mereu excepțională, n-a dat greș nici de data aceasta.
În cameră aveam trei paturi, două dintre care erau etajate. Mariana mi-a spus că a visat mereu să doarmă la etajul doi. Eu m-am rugat dintotdeauna să nu am nenorocul de a dormi sus. Așa că am dormit liniștită la primul etaj. De la unu pînă aproape de două, am vorbit cu ea. Sau mai bine zis, eu am ascultat. Din cîteva în cîteva minute spuneam: mh sau mda. Dar o ascultam. Asta era important. N-am adormit pînă n-a terminat. Și a fost o discuție destul de frumoasă.Un X, pe care l-am descoperit abia cîteva zile după, a tot bătut prin ferestre și uși întreaga noapte. Credeam că numai pe mine mă deranjează. Dar cînd, pe la mijloc de noapte am auzit-o pe Mariana revoltîndu-se de la etajul doi, adică din patul de deasupra mea, mi-am dat seama că lista de victime crește.