Se scrie și se vorbește mult despre Marile minuni ale lumii. Se pomenesc minuni din antichitate, minuni moderne, dar după părerea mea cea mai mare minune a lumii este CARTEA. Ea a reușit să unească între ele civilizații, să transforme conștiința umană, să miște din loc oamenii și să-i trimită în cosmos în căutare de viață pe alte planete. Dar ceea ce este mai important ne-a povățuit mereu că trebuie să fim mai buni, mai indulgenți mai toleranți, că doar atunci vom fi ceea ce trebuie și cum trebuie să fim.
Apropierea mea de carte s-a produs accidental. Aveam cărțile mele și până la șase ani, urmăream cu plăcere desenele, dar nu-mi plăcea să citesc, nu-mi era interesant. Părinții mei, învățători, încercau în fel și chip să mă facă să citesc , dar era înzadar. Așa a fost până în vacanța de iarnă în clasa treia, când după sobă la bunica, pe o laiță mare am deschis o carte nu prea groasă despre o rățușcă. Era o povestioară de Ion Druță, — Cenușica. Am citit-o și am rămas vrăjit de puterea cărții care mi-a adus în față o dramă și m-a făcut să simt o mare părere de rău că nu pot ajuta în nici un fel acea nenorocită rățușcă. De acum încolo și până azi n-am mai lăsat cartea din mână, căci în ea se ascunde un Univers de care am neapărată nevoie, una dintre cele mai Mari Minuni ale Lumii…
Iurie Colesnic
