"O fată frumoasă, dar de o frumusețe atât de străină încât la început de tot n-o poți înțelege, o frumusețe care te amuțește când te uiți la ea, făcându-te într-un mod inexplicabil să te simți descurajat."
Gustav Meyrink - Golem, ed. Univers, trad. Teodor Fleșeru***Da, o descriere ce face mai mult decât înșiruirea pedantă de amănunte fizionomice exacte: nas cârn, ochi mari, buze bine conturate, pomeți proeminenți etc. Îmi pare o pretenție cu totul arogantă să-ți închipui că, la întâlnirea cu frumusețea, ai putea-o descrie precis, cuprinzând-o într-un mănunchi lexical limitat. 
Însă ar mai exista o cale: de a încerca să înfățișezi modul cum o frumusețe se reflectă în tine. Dacă acceptăm că nu putem ține piept nimicitoarei ispite de a o imortaliza, de a o închide într-o imagine fixă. Cu toții am cunoscut senzația de paralizie înaintea unui chip răpitor. Ceva similar, probabil, doar cu sentimentul de necuprindere, de prăbușire, ce ne cutreieră când încercăm să ne închipuim hotarele universului.
Da, fetele de acolo, de afară, din stradă, sunt din ce în ce mai frumoase. Aveți ce invidia. Aveți de ce amuți și a vă lăsa stăpâniți de acea neputincioasă descurajare senzuală de care și eu mai pomenisem pe acest blog.
Cu amuzament amar mă gândesc că nici cei mai plini de sine atei, mândri de inapetența lor față de mistică, nu sunt scutiți de cea mai sălbatică dintre idolatrii în momentul în care, în viața lor până atunci ordonată după criterii "exclusiv" raționale (nu există așa ceva), dau nas în nas cu frumusețea dezechilibrantă. Toată știința lor veselă, toate micile ritualuri pur superstițioase cu care o înconjoară ca să o apere, sunt spulberate în confruntarea cu pasiunea pentru un chip frumos. Mai devreme sau mai târziu. 
Abia atunci vor afla și ei ce este "religia". Și nu mă refer la legătura cu divinul, ci la subjugarea completă (și efemeră, căci această religie e nestatornic politeistă, cu un număr variabil de zeități) față de infinita putere de vrajă a unei indicibile alcătuiri fizionomice fără cusur.