De Luni, 19 august 2013, sunt bun.
Am observat că bunătatea mi-i cea indicată de Timp și dacă tot a expirat contractul dintre mine și dl Filat ce trebuia să mai fac?
Ca să fie clar, trebuie să vă spun că Domnia Sa a fost, este și va fi ca un frate mai mic(cu 34 de zile) decît mine.
Și cine dintre voi și-ar urî mezinul frate?
Nimeni.
Nici Mihai Conțiu măcar.
Cel carele, inspirat nu știu din ce thriller-uri, a scris ieri că eu sunt dușmanul de moarte al dlui Filat Vladimir Vasilievici, care (doar el) ar mai putea fi un lider naţional credibil în semiMoldova.
Un incomensurabil om de stat, profund iertător și nemuritor, a mai vrut să scrie sir Conțiu.
Da, da, acest om foarte prețios pentru societatea noastră, ieri, în plin post ortodox, a publicat următoarele versuri de geniu în revista de cultură națională “Moldova Suverană”: “bloggerul-scriitor Traian Vasilcău, inamic de moarte al lui Filat şi slujitor cu scrisul al lui Vlad Plahotniuc.”
Chiar asa, dle Conțiu, dar chiar așa se poate? În văzul tuturor să fiu de toate frunzele verzi dezbrăcat?
Și tocmai în secunda în care hotărîsem, la îndemnul prim-ministrului nostru iubit, să fiu numai cuminte, să ascult de sfaturile celui de Sus, nu doar de ale Dvs, să laud pe oricine ar fi la guvernare: fie el comunist, liberal-democrat, liberal, democrat ori reformator, să mă fac că nu văd unele nerozii, sau să tac și să scriu doar despre epocalele izbînzi, care sunt cîte-n lună și-n stele pe străvechea gură de rai moldovenesc…
Iată că la mine mintea veni mai tîrziu, ca la majoritatea cetațenilor Țării.
La Dvs, dle Conțiu, recunosc, ea vine totdeauna înaintea soarelui.
Mai ceva ca la japonezi.
De aia mă și mir cum de nu ați fost pînă acum măcar subalternul lui Banariuc.
Sau șef la Vama Sculeni.
Sau chiar șeful Vămilor toate din univers.
Că doar suma de 50 000 euro mi-ni-mum, necesară pentru achiziționarea unei cît de cît funcții de stat cu ștampilă și cont, e pînă la urmă o invenție a mea, nu?
Ca să fiu sincer, iar eu altfel ÎNCĂ nu pot fi, nici nu știu pentru ce m-ați atins ieri cu un trandafir.
Eram cei mai crînceni prieteni de pe globul Moldovei, ciocneam pahare înalte cît Coloana Infinitului cu vis alb, scînteietor, din hrubele mănăstirești ale Vrancei, ne potoleam foamea dintr-o singură pită franțuzească, îl tăvăleam pe Filat prin tigaia încinsă a zilei și de-odată: Bah!Bah!Bah!
Numai eu știu cum mi-am strunit inima să nu facă atac de cord.
Ca a lui Vieru.
Numai eu știu cît de repede am alergat la fratele meu mai mic, Filat, zis și Al Pierdone de Lăpușna, să-l întreb ce se întîmplă pe planeta Pămînt.
Și mai tîrziu– la fratele cel de cruce, Plahotniuc, zis și Al Campione de Grozești, ca, în baza celor scrise de Dvs, iubite confrate-deconspirator mai mare Mihai Conțiu, să-l somez să-mi dea banii pentru că-l slujesc cu scrisul ne-în-ce-tat!
Corect?
Norocul lui, că nu era acasă.
Dar fratele meu cel mai mic, Filat, zis și Al Pierdone de Lăpușna, mi-a spus la ureche așa:”Măi, frate Traiane, măi, parcă te știam de om serios. Iată noi am avut un contract. Convenisem ca tu să mă critici vehement din 10 iunie 2010, ca să-mi crească ratingul, ca să ajung și să mă mențin primul în topul politicienilor, economiștilor, gînditorilor, VIP-erelor de stat și a tuturor sponsorilor Moldovei.
Corect?”
“Exact”, i-am răspuns.
“Tu ți-ai îndeplinit cu brio misiunea, ca Marinescu altădată. Și ne-am despărțit frățește. Și ai primit ce-ai rîvnit. Ba mai mult chiar. Ți-am dat și ce nu ți-am promis. Că eu nu sunt ca alții. Eu nu pot fi laș promisionist, n-am destul talent pentru asta. Eu nu sunt kidos. Mie-mi place vorba rusească: “Mujic scazal—Mujic sdelal!”Și-acum, cînd brusc, în lipsa ta, am coborît pe locul doi în top, înțelegi de ce te-a atacat și pe tine robul meu, Mihai cel Conțiu?
Cel pe care l-am preluat cu ziar cu tot de la Voronin.
Ca și pe mulți alții, preluați de pe la NIT și alte cotețuri de partid comunist.
Numai înghițitorul de funduri, B. Tsardea de pe Ciucotka, cît spune!
Devotat doar fundurilor roșii și lucinskiste pînă în 2009, acestuia de 4 ani îi sunt vomitate de alții scîrnăvii cu toptanul, pe care acest ciukcea cu cetățenie moldavă le înghite cu poftă la cina-i fără de taină.
Chiar nu vezi că e o prăpastie de netrecut între cum bodogănește Tsardeaua și cum (nu) scrie licheaua dintre testiculele mele?
Și nu doar ale mele?
Da, este chiar acela care în 2009 la NIT te lăuda că dai în mine “metodic și permanent, și cu talent, și cu forță de convingere de invidiat”, da’ acum, cînd e bisugător politic croncănește altceva, fiindcă are mai mulți știuleți ideologici în gît…
Și nu doar în gît.
Acum, în sfîrșit, înțelegi de ce toate tsardelele în sos roșu-verde ți-au sărit de la o vreme ca păduchii pe cap???”
Acum, în sfîrșit, mă-nțelegi???
…Cînd, tîrziu, am înțeles și eu de ce, în biroul președintelui de la fostul meu partid nu mai era nimeni.
Eram singur în fața unui computer dezlănțuit.
I-am pus căpăstru, l-am mîngîiat pe coamă, i-am dat să mînce un snop de promisiuni electorale, i-am dat din palme să bea apă de care nu beau propagandiștii comuniști de ieri–liberal-democrații de astăzi.
Și l-am rugat să scrie doar de bine!
Deloc sau de bine!
Atît!
(Acesta NU a fost un pamflet. Acesta a fost un material sponsorizat de Campania “EI sunt Moldova!”).
