E a doua dimineață în care muzica populară, dată la un volum destul de puternic undeva prin curte la vecini, îmi servește drept deșteptător. Dacă șoferul microbusului cu care am venit din Praga nu ar fi lăsat să cînte non-stop muzică populară (printre care se mai strecura și cîte o manea), nu m-ar fi deranjat acum. E ca și cum ai mînca 30 de ore încontinuu numai ciocolată și-apoi ți se face rău numai cînd auzi pe cineva spunînd: ciocolată.*
         Noapte. Mi-a trecut prin minte Accidentul de Mihail de Sebastian și mi-a venit o poftă nebună de a merge la munte. Afară e vară. În mine nu. Vreau să-mi pun un pulover gros. Să fie noapte. Să stau în mijlocului cabanei și să citesc. Afară să ningă și undeva departe să se audă lupii.