Weekend în Țâpova, 17-18 august 2013

Nu sunt omul care stă în casă și la propunerea Oxanei de a merge în Țâpova - mult nu m-am gândit și am zis da. Pe facebook am discutat câteva zile (:D) despre cum ajungem, ce facem, etc.
A ajuns ziua când ne pornim, Oxana uită biletele acasă :D, se mai întâmplă. Am urcat în autocarul Chișinău - Camenca de la Gara de Nord și am pornit. Trăim într-o țară genială și nici faptul că ai bilet nu te salvează - am mers în picioare până la intersecția de la foto de mai jos.
La intersecția care duce la Țâpova (și Lalova) am coborât din autocar și întâmplător am luat și geanta unui străin, Radu mult nu s-a gândit și a urcat într-o rutieră ca să ajungă autocarul și să întoarcă geanta. Fericirea lui Radu - rutiera era plină de fete :D.
Radu venea greu, iar noi ne uitam în zare cu nerăbdare când va reveni el și în vreo 20 de minute el a ajuns. Fiindcă am văzut semnul care scria că până la Țâpova sunt 16 km am pornit pe jos în speranța că cineva cu mașina ne va lua.
Speranța se spulbera cu fiecare km, gențile deveneau din ce în ce mai grele, iar căldura insuportabilă. Ca să înțelegeți, spre Țâpova e doar un drum și rută nu este, toate mașinile care merg, marea majoritate merg la Țâpova. Au trecut zeci de mașini timp de vreo 2 ore cât am mers pe jos și nici una nu se oprea. Erau mașini care putea să ne ia, fiindcă erau sau doi oameni în mașină, sau unul (doar șoferul), dar ... suntem în Moldova. Încă credincioși se numesc, ba mai mult, erau spre drumul iertării păcatelor și nu făceau un lucru bun.
Am făcut vreo 8 km pe jos și am făcut un popas la umbră, vedem o mașina și în culmea disperării am ridicat mâna s-o opresc, și s-a oprit. Era un nene polițist care a zis că-și duce soția apoi se întoarce și ne ia pe noi - zis și făcut. Am ajuns la Țâpova în vreo 20-30 de minute. Am făcut un răgaz la umbră de vreo 30 de minute la magazinul de lângă porțile biserici. Am lăsat gențile la magazinul de lângă biserică și ...

... ne-am pornit să explorăm regiunea. Am întâlnit o doamnă care ne-a propus serviciile sale de ghid, dar... am decis că ne descurcăm și singuri.
Am început să coborâm în jos spre cascadă, ne s-a deschis o priveliște minunată.

După vreo 40 de minute de coborât și mers spre cascadă, am ajuns cu bine. Pe drum am făcut un popas să ne odihnim, iar între timpuri pe lângă o pereche din Polonia, am mai întâlnit oamenii lui Dodon pe care el i-a dus la Țâpova ca ei să se odihnească (erau 110 oameni, ei evident că au băut și au lăsat mizerie, după sensibilizare el a promis că vor face curat - să vedem).
La cascadă am făcut un duș rece, vă sfătui să-l faceți și voi. După duș, ne-am întors să luăm gențile pe care le-am lăsat la magazin și am coborât să ne campăm pe noapte. Cam așa arătat zona noastră de campare - ca printre altele foarte drăguț.
Am mâncat sănătos - am copt legume la jăratic. 
A doua zi pe la vreo 15.00 ne-am pornit spre casă. AM STRÂNS TOATE SACOȘELE ȘI RESTURILE (vă rog s-o faceți și voi - E MULT MAI FRUMOS CÂND E CURAT, NU CAD MÂINILE DE LA O SACOȘĂ, Radu poate confirma).

Fiindcă ne-am campat lângă cascadă unde trebuia să coborâm, când ne-am pornit acasă, trebuia iarăși să urcăm dealul. Am stat lângă magazin să așteptăm vreo mașină spre Chișinău sau măcar spre drumul principal Chișinău - Rezina. Am găsit două doamne din Elveția care lucrează în Chișinău și ne-au luat pe trei, iar Radu cu Raisa au mai rămas un pic. În scurt timp au găsit și ei cu ce să ajungă spre Chișinău.

Vedeți Țara - e frumoasă, odihniți-vă frumos. Să aveți o săptămână productivă. Ne vedem în weekendul următor la #Gustar2013 în Orheiul Vechi.