A bătut la ușă. L-am privit ascuns, după ochiul mic de sticlă. Liniște. Poate nu aude că sunt acasă. Am reținut respirația, în speranță că va pleca. Tiptil, m-am îndreptat în dormitor, am stins lumina. M-am culcat. Am încrucișat mâinile … Continue reading →