Se stinge focul în mine, sublimul,
Tristeţea lunii urcă pe cai,
Moartea din stele vine cu primul,
Tristul tramvai, tristul tramvai.
——————————————-
Te-aş părăsi, Viaţa mea, ca pe vinul
Dusei iubiri, dar deodată-ţi spun: „Stai“.
Moartea din stele vine cu plinul,
Tristul tramvai, tristul tramvai.
——————————————–
Plînsul sărman, casei mele vecinul,
M-a lepădat ca pe-un neam fără grai.
Moartea din stele încarcă suspinu-n
Tristul tramvai, tristul tramvai.
——————————————-
Mi-a mai rămas să-mi scriu versul, deplinul,
Îmi iau fularul, beau ultimul ceai
Şi plec în ţara din stele cu primul,
Tristul tramvai, tristul tramvai.
