cu ochii deschiși, pantofii uzațiși sufletul de alb murdar
ea cîntă în urma casetofonului inventînd alte jocuri pe care nici măcarbabele nu știu să le ghiceascămoartea dansează cu naoko așa cuma dansat și cu mine în vis cînd vorbeam despre absolutla micul dejun fumează o țigarăi se ridică febra i se întăresc sînii se scuturăapoi coboară din spațiu și intră în casădoar nu credeai că o fi bărbatprea nebună și pretențioasă pentru asta
cînd e să plouă sau ningăîți vine țeapănă în pat se joacă cu un bilet răsucit pe degetul micpe care ți l-a scris mulți ani în urmăcînd i-ai dat primul semn de viațăîți șoptește numele și te dezbracăiar tu o privești și-i taci înnebunitspunîndu-i parcămai repede, iubită
și-atunci speriatînțelegi că moartea-i înghite pe cei morțiși-i crește în ea ca o mamăașa măcar își are și ea propriii săi copiimulțica o țigancă
[exercițiu cu Murakami și pădurea norvegiană]