În toiul pregătirii Festivalului Naţional al Cărţii şi Lecturii, am adresat întrebările de mai jos mai multor persoane. Le adresăm şi dumneavoastă, dragi cititori ai Blogului de biblioteconomie şi ştiinţa informării şi prieteni Facebook-işti şi vă rugăm să deschideţi sufletul, gândindu-vă că poate… ajutaţi cuiva să deschidă ochii. Cele mai reprezentative răspunsuri vor fi postate pe blog şi semnalate pe FB, iar armata de bibliotecari antrenaţi în organizarea Festivalului le va putea folosi la organizarea manifestărilor preconizate.
Ce înseamnă cartea şi lectura pentru ….?
Care sunt cărţile care au un loc aparte în sufletul şi inima dvs?
IULIAN FILIP. Cartea este fereastra prin care privești lumea, - imensa, diferita lume, - de care nu te mai saturi. Lumea e diferită, diferită e surprinsă într-o carte ori alta – diferit se vede din diferite ferestre. Dar diferența, schimbarea vederii lumii, se naunțează și din partea astlaltă, a cititorului/privitorului prin aceste magice optici – cărțile/ferestrele, fiindcă și el se schimbă … Citești o carte bună, care te captivează și te copleșește concomitent, și într-o anume stare de spirit fereastra-și trage ecran de argint, oferindu-ți oglindă: vederea/lectura lumii îți facilitează vederea de sine în această deschidere/vedere/înțelegere a câte te înconjoară.
Cartea a ajuns să însemne elementul nuclear în lumea mea: orice zi începe și se încheie într-o carte ori alta; oriunde ajung, am o carte ori câteva deschise ori însemnate la anumite pagini; cărțile de recetire așteaptă răbdătoare revederea; cărțile mele scrise își știu locul, cele nescrise consultă calendarele și ceasornicele; adresele cu lume incontestabil a cărții încerc să le onorez de câte ori îmi dau semne că mă așteaptă să mai vorbim tot despre cărți. Aici, în lectură, mi s-au deschis ochii (să văd!). Tot în cărți am găsit, dar mai caut împăcări pentru enigmatica clipă a închiderii definitive a ochilor. Unde – după aceea! – se depozitează ceea ce ai văzut/citit? Că nu se poate chiar fără urmă…
Care sunt cărţile care au un loc aparte în sufletul şi inima dvs?
IULIAN FILIP. Har Domnului că la Casa Greierului am evitat un război între pensule, creioane, pixuri, pian, cărți, caiete de arhivă, echipamentul de pescuit, care nu-s geloase unele pe altele că am relații de creație aci cu una, aci cu alta, aci cu cealaltă… Mi-s dragi poezia, inclusiv cea mai veche poezie (folclorul), grafica, pictura, muzica, istoria artelor, istoria afirmării cuvântului, mersul pe jos, cetirea naturii, apelor… La Biblie revin periodic (să precizez niște înțelesuri); la Eminescu apelez la tot pasul; la Socrate fac trimitere permanent; la Creangă am constatat acum câțiva ani că prind să-i deslușesc întreg teatrul; de Prinț și cerșetor, Mark Twain, recunosc că mi-s legate începuturile lecturilor mele de căpătâi în copilărie; Confesiunile lui Jean Jaques Rousseau nu le-am escaladat din prima, dar a doua oară mobil mi-a devenit o partidă de șah a lui Rousseau cu prințul Conti (am găsit paginile cu celebrul club de șah din epocă) – acum simt că o să le recitesc, ghiontit de Mihail Sadoveanu cu Istoria șahului (prozatorul nostru l-a descoperit pe celebrul șahist francez din acea epocă Philidor, pseudonumele compozitorului francez…); de Ghepardul lui Giuseppe Tomasi Di Lampedusa mi-i a reveni/vorbi, dar pândesc stări anume; de Pielea lui Curzio Malaparte mi-i răcoare, dar aștept să-mi fie tare a reciti; colecțiile despre pictori, sculptori, curente, școli, epoci mi-au fost tot timpul la îndemână, dar ultimii ani mi i-au dominat monografii lui Brâncuși, Picasso, Monet, Grigorescu; volumele de poezii mi-s din toate timpurile, autori îndrăgiți, autori celebri, autori catalogați, vorbiți, fixați bine în enciclopedii, autori de acasă, între care cei foarte umăr la umăr, dar și cei mai gălăgioși (toate-și cer intrare-n lume…)… Loc aparte pe aproape îl au cărțile coechiperilor de proiecte frumoase multianuale, scriitori care înțeleg să se implice și în alte limbaje de promovarea cărții. Aici felul de a înțelege ce e de făcut al lui Mihai Cimpoi, Aurelian Silvestru, Vasile Romanciuc, Nicolae Dabija, Ianoș Țurcanu s-a interferat cu proiectele lansate de alte echipe de slujitori ai cărții, bibliotecarii, editorii, profesorii… Am mai spus-o: sunt fericit că viața mea s-a întâmplat între cărți și cărturari.
