(Manifest personal)
În ziua de azi a nu fi dadaist echivalează cu a fi nonconformist, ceea ce e sinonim cu un dușman înrăit al Puterii.
Recent, la o emisiune de la Publika TV, un scriitor, laureat al Premiului Național, mă avertiza că nu voi avea monument, fiindcă eu văd numai gaura covrigului, adică nu și realitatea de succes a Republicii Moldova.
Mulțumesc, diagnosticul este foarte corect.
Ba mai mult, i-am răspuns, nu voi avea în viață nici premiul național, nici municipal, nici sătesc, nici de hudiță.
Nici mașină, nici benzină, nici bovină, nici gherghină, nici piese montate, nici palate, nici școală, nici bibliotecă, nici ordinul repubclicii, nici bulevard, nici sicriu”bogat”, nici bandiți de stat la catafalc, nici înmormîntare cu soldați împușcînd în cer.
Nici…nici…nici…
Fiindcă nu-mi pot coase gura nici măcar cu trei fire de iarbă din grădinile sultanilor noștri.
Fiindcă nu știu să spun:„Da!” subnulităților de tot felul din gubernie.
Fiindcă locuiesc în epoca istorică „dan bălan”, dar nu accept să fiu exponentul și purtătorul de cuvînt al ei.
Fiindcă locuiesc în Sodoma-Gomora modernă, dar sufletul meu rămîne puternic ancorat la țărmul Marii mele Românii și guvernanții nu pot să nu țină cont de aceasta.
Și țin continuu, cont, bineînțeles.
Festivalul „Maluri de Prut”, în cele 9 ediții ale sale, l-am realizat cu mari riscuri și pe cont propriu, fără susținerea guvernelor de la Chișinău și București.
Acum lucrez la „Dicționarul scriitorilor români contemporani de pretutindeni” și la „Antologia poeziei românești din mileniul trei” tot pe cont propriu și fără o lețcaie de nicăieri.
Iar Festivalul Național „Steaua Chișinăului–Steaua Moldovei” riscă, la ediția a XIX!, să nu se mai producă defel…în 2013!
Companiile mari, băncile și alți agenti economici nu vor să aloce nimic, în lipsa unei scrisori avizate de Filat, LuLeancă și vice-președintele de parlament în rochie de 7000 euro la nunțile tîrgului, Palithovici, scrisori expediate referitor la acțiunile organizate doar sub înaltul patronaj al acestora.
Refuz “total si armonios”, cum ar zice sărmanul Emil Loteanu, despre ușile Moldovei, la care bătuse, necontenit, și el pentru Cinema, Teatru și Televiziune.
Căciulirea, mai bine zis și scris: prostituarea intelectualilor, e în floare.
Și la mare pociot!
Adică, auzi, Doamne, curvia a ajuns o nemaivăzută Onoare?!
Și loc de cinste?!
Și trecere liberă la orice Palat?!
Dar cu toate acestea aleg, totuși, gaura covrigului, fiindcă am un groaznic defect: nu-mi place să cînt în Corul Robilor din Opera Nimicniciei de-o clipă.
Da, din acest punct de vedere al pragmatismului contemporan moldav, sunt un mare prost!
Poate chiar genial!
Dar înțelegeți de ce eu nu vreau să scriu despre covrigi, adică despre Realitatea de succes a republicii voastre?
Fiindcă pe ea o văd toți!
Însă eu nu vreau să-i repet pe alții și scriu numai despre ceea ce nu se vede cu ochiul liber.
Da, aleg gaura covrigului, fiindcă eu nu prea văd nici un politician aflat la guvernare, care să fie mort după Adevărul istoric.
Nici după adevărata cultură.
Nici după un sacru ideal național!
Toți sunt foarte vii doar după miliardele de lei, dolari și euroi.
Toți sunt pururea vii doar după scule de-o zi și după dezmăț permanent.
Da, aleg gaura covrigului, fiindcă nu prea văd la guvernare măcar un politician neprefăcut și profund moral.
Imoralitatea e cheia de la biserica lor cu numele: SAUNĂ!
Sau: Club de noapte!
Sau: Escapade nocturne cu vedete de televiziune la braț!
De orice sex, bate-i-ar Crucea să-i bată odată!
Da, aleg gaura covrigului, de teamă să nu ma-nnec sau chiar să nu mor pînă diseară din cauza unui produs de, cel puțin, 4 ani, ALTERAT!
Da, aleg gaura covrigului, fiindcă Minciuna la cravată nu este și Dumnezeul meu!
Da, aleg gaura covrigului, fiindcă nu mă consider o “personalitate marcantă”, un “erou al vremurilor voastre”, care-și duce monumentul cu sine, adică în spate, făcîndu-și din cauza asta gheb pe creier și pe toate celelalte organe umane.
Da, aleg gaura covrigului, fiindcă-mi apăr cu arma Cuvîntului “sărăcia, și nevoile, și neamul”, atunci cînd majoritatea colegilor mei își plimbă viața ba pe la Paris, ba pe la Londra, sau Cairo, sau Atena, pe banii hoților de la guvernare, ori ai statului, condus tot de ei ori ai vreunei organizații non-guvernamentale finanțate de miliardarii străini cu scopul de-a nimici identitatea națională a oricărui stat.
Da, aleg gaura covrigului, fiindcă trebuie să existe și spini într-o “țară”guvernată doar de băieți superdeștepți, superbogați, superșmecheri și superneoameni!
Da, aleg gaura covrigului, fiindcă nu mă ploconesc pentru-a-mi primi firimitura de la masa regilor de carton ai Absurdiei—adevăratul nume al statului: Republica Moldova, cu crearea căreia băieții cei superdotați de la guvernare tare se mai bat reciproc peste tot!
Da, da, acei “regi” aflați demult în colimatorul Procuraturii, după care plînge pușcăria și ei se prefac că nu văd nimic de la înălțimea idioțeniei lor!
(Va urma)
