(Piesă de teatru, piesă contemporană nouă, în două acte)
Personaje:
Gheorghe Chiștoc–prim-ministru, lider de partid
Secretara lui Gheorghe Chiștoc
Ian Bursuc–președinte de parlament, ex-președinte interimar de stat, lider de partid
Secretara lui Ian Bursuc
Bartolomeu Spinu–blogger,ex-președinte de parlament, ex-președinte interimar de stat, lider de partid
O admiratoare de-a lui Bartolomeu Spinu
1 jude constituțional
Ion Săgeată, vicepreședinte de partid
Hose Mule-demnitar oficial european
O moderatoare de televiziune
O altă moderatoare de televiziune
Un preot
Un procuror
O tînără interpretă de muzică ușoară
Mireni
Membri ai echipei de guvernare
Ghenadie Oaie-ministru al educației
Vlad Mîndrilă-vicepreședinte de partid
Ion Trădare-prim-vicepreședinte de partid
Un șef de agenție
Valdis Cioroianu-ex-președinte de stat, lider de partid în opoziție
Poporul
Un cetățean sincer
Un alt cetățean sincer
Un cu totul alt cetățean sincer
Actul I
Scena 1
Local unic
La un restaurant somptuos trei președinți de partide democratice jubilează. Au învins în alegeri balaurul roșu și acum vor proclama statul Absurdia zonă liberă de comunism.
În fața meselor e instalat un indicator cu textul: “Absurdia-zonă liberă de comunism”.
Gheorghe Chiștoc e nespus de fericit, și la semnul lui de dirijor: „Și”, toți cîntă piesa patriotică “ În Moldova mea frumoasă” din repertoriul formației “Noroc”. La sfîrșit toti aplaudă în picioare. Gheorghe Chiștoc le face semn să ia loc.
Gheorghe Chiștoc–Eu, în calitate de lider al celui mai mare partid din alianță, vreau să ciocnim cîte un pahar de votcă “Stalinskaia” în numele viitorului liber, democrat și european al Absurdiei noastre, pentru respectarea cu strictețe a normei legale, contra corupției și contrabandei, pentru o activitate prodigioasă în interesul exclusiv al cetățeanului, cu certitudine.
Noi acum avem strînsă în mînă toată puterea Națiunii. Și cu cît avem mai multă putere cu atît avem senzația și încrederea deplină că suntem mai netrecători. Corect, nu?
(Toți încuviințează. Toți în picioare ovaționează: “Uraaaaa! Trăiască Șăfu! Sus cu ei! Sus cu noi!Trăiască Alianța “Trei eroi!” Liderii ciocnesc, se acuprind)
Ian Bursuc—Eu, în postura grată de politician abil și experimentat, care am activat destul de fructuos și cu comuniștii, conclusiv vreau să reiterez silogismul politic indubitabil, care îmi șoptește că vectorul european al Absurdiei noastre este unul incrustat cu pietre prețioase Swarovski pe batimentul gîndirii mele iconoclaste.
Justamente, da?
(Toți apaludă cu lingurile în paharele goale. Toți bat din mîini și din picioare. Nebunie totală. Toți strigă: “Bravo!Trăiască șansa noastră! Trăiască Alianța: “Trei eroi!” Liderii se îmbrățișează).
Bartolomeu Spinu–Eu, ca politicianul cel mai aproape de oameni, de viață, de dreptate, de adevăr, de românism, care sînt de 29 de ani în politică vreau chiar să mă-mbăt de bucurie că Absurdia a scăpat în sfîrșit de…Ilici.
(Ian Bursuc se uită supărat spre el. Semn că n-a înțeles ce are Bartolomeu Spinu cu patronimicul său).
Bartolomeu Spinu–Scuzați, de ocupanți(și sughiță).
Turbe cîinii și stăpînii lor. Amar la învingătorii politici!
( Lumea cere “Amar!!!” Se pupă pe buze toți trei. Apoi , abia ținîndu-se pe picioare, clamează: “Trăiască, trăiască, trăiască și-nflorească Absurdia noastră cea europenească!” Apoi întreaga lume politică se avîntă în horă).
Scena 2
În diferite localuri liderii politici încearcă să-și revină, fiecare partid separat.
Local 1
Gheorghe Chiștoc—Offff, iată că suntem la guvernare și trebuie să fiți foarte și foarte responsabili.
Ion Săgeată—Da, da, ca Dvs, am înțeles, Șăfu’.
Gheorghe Chiștoc—Abia după ce ne-am trezit din extaz constat că în republica suverană și independentă Absurdia au murit pîn-și mirările. Aici e moartea mirărilor, dragii mei.
Ghenadie Oaie—O clipă, vă rog. Stați să notez ce-ați spus. E mai ceva ca în “Miorița”, dle președinte, e super, e cool, e trendy, ce să mai spunem?
Gheorghe Chiștoc— Multumesc. Vei fi ministru al educației.
Ghenadie Oaie—Să trăiți, Șăfu’!
(De după geam se aud oamenii beți și fericiți, scandînd :”Stop comunism! Verde pentru Chiștoc!”)
Local 2
Ian Bursuc– Rămînă vorba-ntre noi, aleșii de onoare ai acestei țări, eu mă simt bine doar atunci cînd mint.
Am promis salarii de 500 euro și nu le va avea nimeni. Am profețit pensii de 100 euro mi-ni-mum și în clipa următoare am uitat.
Vlad Mîndrilă—Cum puteți să uitați, dle președinte, ceea ce, de fapt, n-ați știut vreodată?
Ian Bursuc–Eufemistic vorbind, ai legitimitatea dreptății adînc penetrată în fondul inimitabil al celui de-ți vorbește. Așa că eu te-am făcut ales al poporului, tot eu am să te fac și ministru al culturii. E fain?
(De pe scena localului o tînără interpretă coboară la masa lor și interpretează piesa preferată a președintelui, intitulată “Plai natal”, din repertoriul Anastasiei Lazariuc, apoi piesa “În țara mea”, din repertoriul aceleiași soliste. Presedintele, drept recompensă, îi sărută mîna și tandru îi coboară în partea din față a chiloților o bancnotă de 1000 de euro. Fata e în extaz. Ambii își fac schimb de cărți de vizită. Apoi cei doi politicieni dispar).
Local 3
Bartolomeu Spinu- O, libertate, sfîntă libertate! Așa-i, Ioane? Cu ajutorul lui Dumnezeu am obținut acest succes în alegeri.
Ion Trădare- Mă flatează gestul tău de a-mi cunoaște pe dinafară mărețele-mi versuri. Apropo, nu știam că Dumnezeu e liberal. Oare de cînd?
Bartolomeu Spinu- De cînd-de cînd… De cînd a renunțat să fie comunist! Și punctum!
(Ion Trădare, nedumerit, se face a nu înțelege).
Bartolomeu Spinu- Dar ce știți voi pe lîngă mine, carele m-am jertfit pentru dezrobirea Absurdiei și acum îmi vine să plîng cînd mă gîndesc ce greu îmi va fi să trăiesc într-un parlament unde doar eu nu sînt comunist, kgb-ist și mason!
De-o-cam-da-tă!
(Brusc îl telefonează cineva. Gingle-ul este din piesa “Moldova, Patria mea!”(interpretă-Natalia Rotaru). Bartolomeu Spinu, în delir politic fiind, uită să mai și răspundă și ascultă, fremătînd de fericire, cîntecul, în timp ce dansează cu telefonul prin local).
Scena 3
Local 1
Anticamera prim-ministrului Gheorghe Chiștoc
(O duduie mai mult dezbrăcată decît îmbrăcată, în bikini și botfori cu toc înalt, oftînd, ia leneșă receptorul).
Un cetățean sincer–Christos a înviat!
Secretara (a lehamete)–Merci mare, suflet meu.
Un cetățean sincer–Domnul prim-ministru este?
Secretara–Cu care multă problemă?
Un cetățean sincer–Am 9 copii…
Secretara—Să fie sănătoși, nu cu mine făcut…
Un cetățean sincer–Adevărat, cu soția mea. Eu vă întrebam numai dacă este la sîngur domnul prim-ministru, șăful adică…
Secretara–Este da-i …puțin ieșit. Reveniți după mîine.(Apoi recită ca din pușcă). Dumnealui este om și vă are de om și lucrează în interesul direct al cetățeanului, așa că să nu credeți cumva că s-a dus la primblare.
(Aruncă receptorul).
Local 2
Anticamera președintelui parlamentului Ian Bursuc
(O domnișoară între 4 vîrste apasă pe buton).
Un cetățean sincer–Dl președinte Bursuc este?
Secretara–Este, dar la ora asta e oleacă gravid.
Un cetățean sincer–???
Secretara- -Gravid de sine, subnulități ce sunteți, voi, alegătorii Absurdiei, care ia-ți dăruit numai 15 mandate de deputat în parlament.
Un cetățean sincer–???
Secretara–Da, da, vă spun părerea Domniei Sale despre voi.
Un cetățean sincer–???
Secretara–Lăsați cît îi lucru cu cinste numărul Dvs de telefon și domnul președinte o să vă culeagă cînd își revine. În fire.
Un cetățean sincer–???
Secretara–Da, da, întocmai. Serios vă spun, că pentru domnul președinte toți alegătorii nu sunt decît trandafirii roșii ce-i populează grădina, în care eu sunt unica lui lalea!
(Aruncă brusc receptorul).
Local 3
(Un pat pliant, în care Bartolomeu Spinu și cu o admiratoare se giugiulesc).
Bartolomeu Spinu–Parcă erai mai activă cînd erai doar prim-vice-erector la universitate.
Admiratoarea–Chiar așa crezi, dle președinte? Și tu erai mai perspicace și mai dezinvolt cînd nu erai președinte interimar.
Bartolomeu Spinu–Ah, cînd mă uit la mersul tău șăgalnic de căprioară tare mai semeni c-un om din satul meu.
Admiratoarea–Zău, dle președinte?
Bartolomeu Spinu–Acela nu mergea de lene ce-i era. Numai cînd bătea vîntul de tot îl umfla ca pe-un balon și-l ducea hăt departe, peste Colonița…
Admiratoarea–Eu am venit, de fapt, după colierul cu briliante.
Bartolomeu Spinu–Lasă tu desenele animate. Eu ce-s pentru tine și tot poporul acesta ocupat și necăjit? Un morcov??? Eu am luptat 29 de ani și conduc un partid foarte unit, un partid pentru oameni alde tine, pentru dreptate, pentru adevăr, pentru viață, pentru Noi!(Repetă la nesfîrșit, în timp ce caută și găsește colierul din ultimul sertar al safeului. Se acuprind, se sărută ibovnicește, dansînd prin odaie pînă cad pe pat. Din stradă răbufnesc ecourile lozincilor chefliilor în drum spre casă:„Bunăstare, te iubim! Ori învingem, ori murim!”).
Scena 4
Local 1
Biroul prim-ministrului Gheorghe Chiștoc.
(Telefonul sună neîncetat. La numărul direct de fix al prim-ministrului și din fotoliul acestuia răspunde secretara).
Cetățeanul sincer–Dl Chiștoc a venit?
Secretara–Dumnealui nu este în prezent.
Cetățeanul sincer–A rămas cumva în trecut? Asta să înțeleg?
Secretara- Repet încă odată pentru a-nal-fa-beți ! Dumnealui, în conformitate cu norma legală și strict în interesul direct al cetățeanului știe că Dvs sunteți om și vă are de oameni și nu a plecat nicidecum la primblare. Cu certitudine că nu este așa. Telefonați ceva mai tîrziu.
( Închide în nas telefonul cetățeanului sincer. Telefonul sună neîncetat).
Un alt cetățean sincer–Christos s-a-nălțat!
Secretara–Merci mare!
Un alt cetățean sincer–Dl Chiștoc este?
Secretara–Cu care problemă?
Un alt cetățean sincer– Suntem de la Centrul Național Anticorupție. Vrem să-l anunțăm că i s-a intentat un nou dosar penal…
Secretara–Nu, nu este pe loc. Va fi la vară.
(Închide pe neașteptate. Telefonul sună neîncetat).
Un cu totul alt cetățean sincer–Dl Chiștoc e?
Secretara– Că cînd era. Dar cu care problemă?
Un cu totul alt cetățean sincer–Vrem să-l anunțăm că i s-a acordat premiul Pulitzer pentru Literatură SF.
(Secretara îi transmite urgent receptorul celui de-o ținea în brațe).
Gh. Chiștoc–Da, eu sunt. Pot să vin?
(Și pleacă la braț cu duduia).
Local 2
Biroul președintelui parlamentului Ian Bursuc.
(Președintele în baie, doar în chiloți, se admiră în oglindă, apoi se imprimă la telefonul mobil cînd recită).
Președintele Ian Bursuc–Politica mi-i tata, mi-i și mama,
Pe care-i necăjesc de-atîtea ori.
Voi discutați a cui să fie vama,
Noi discutăm principii și valori.
Politica mi-i, neștiut, misterul
Ascuns în avuții adeseori.
Voi discutați al cui să fie cerul,
Noi discutăm principii și valori.
Și-n rezultat, știind ce-i bun a cere,
Hapsîni deloc fiind și nici trișori,
Noi avem numai… 6 ministere
Și o procuratură de… valori!
(Verifică imprimarea și surîde, entuziasmat).
Local 3
Biroul ex-președintelui de parlament Bartolomeu Spinu.
(Scrie necontenit pe blog. Scrie și citește cu glas tare)
Bartolomeu Spinu–Mierea-i amară, mișună prea mulți hoți, bandiți și corupți în Absurdia mea, dar eu tac și știu de ce tac și pînă cînd am să tac.
Eu tac pentru că trebuie să tac,(trage un fum lung de țigară) pentru că trebuie să credem cu tot dintr-adinsul în Uniunea Europeană și după ce intrăm în ea putem să luptăm și cu mafia, și cu corupția, și cu contrabanda.
Unire?(mai trage un fum). Vreți despre Unire să vă spună moșul ceva? Fiți pe pace, eu am ași în mînecă mișto. Așa că ne vom uni, sunt sigur, la …Bruxelles.
(Pune punct, stinge țigara și adoarme cu capul pe tastatura iPAD-ului. E repede trezit de gingle-ul telefonului său mobil, de unde răsună Imnul Europei).
Demnitarul oficial european Stefan Mule–Dl Spinu este?
Bartolomeu Spinu–În 10 minute.
(Închide și adoarme din nou.Peste 10 minute).
Demnitarul oficial european Stefan Mule–Dl Spinu a venit?
Bartolomeu Spinu–Păi v-am spus: în 10 minute!
(Închide și adoarme din nou. Peste 10 minute).
Demnitarul oficial european Stefan Mule–Dl Spinu a revenit?
Bartolomeu Spinu–Păi v-am spus: în 10 minute sau ce, chiar nu se vede?
(Închide telefonul definitiv și adoarme pe-același iPAD).
Local 4
Biroul președintelui parlamentului Ian Bursuc.
(Telefonează demnitarul oficial european Stefan Mule)
Demnitarul oficial european Stefan Mule—Bună ziua, dle președinte Bursuc!
Ian Bursuc–Spuneți.
Demnitarul oficial european Stefan Mule–Mi-ați rămas dator cu o explicație.
Ian Bursuc–Nu se aude!
Demnitarul oficial european Stefan Mule–Dar am aflat-o și fără ajutorul Dvs.
Ian Bursuc–Spuneți.
Demnitarul oficial european–Nu știu doar cînd veți înceta să vă mai ucideți între voi, tustrei?
Ian Bursuc–Nu se-aude, la revedere, dle Hule, nu se-aude. Am ședință, revin mai tîrziu.
(La geam răsună megafoanele adulatorilor săi, din care se poate lesne desluși :„Stop Comunism! Albastru peste Absurdia!” Președintele nu mai poate de bucurie și-și toarnă puțin cogniac în pahar).
Local 5
Biroul prim-ministrului Gheorghe Chiștoc.
(Gh. Chiștoc își acordează mandolina. Apoi interpretează un hit ușor romanțat, privind tandru spre secretara sa).
Gh. Chiștoc– Ca să fiu fericit mai vreau trei posturi
Și cel de țar, ce-n veci mi se cuvine,
Și-un nume nou, cu bolșevice rosturi.
De-acum numele meu va fi: Rușine!
(Secretara repetă cu el: “ De-acum numele meu va fi: Rușine!”)
Ca să fiu fericit mai vreau o țară
Și-n ea tot ce ordon, din vreri creștine,
Voi să-mplinesc, cu numele-mi de-ocară.
De-acum numele meu va fi: Rușine!
(Secretara repetă cu el:” De-acum numele meu va fi: Rușine!”, în timp ce se dezbracă din mers de rochie).
Refren:
Eu sînt Chiștoc, chiștocul țării,
Pe toți, pe toți i-am dus de nas,
Zilnic apun, dar nu mă las,
Zilnic apun, dar nu mă las
Și chiar de sînt fiul pierzării
Vorbesc prin al veciei glas,
Vorbesc prin al veciei glas!
2. Chiar dacă nu mă vreți, vă am pe viață,
Eu, țarul țării glăsuind prin mine.
Și-am să mi-o rebotez în dimineață.
De-acum numele ei va fi: Rușine!
(Secretara repetă cu el: „De-acum numele ei va fi: Rușine!”)
Și-așa copiii toți mă vor cunoaște
Și vulturii vor fi vînați prea bine
Și lumea va muri și se va naște,
Rostind întîiul ei cuvînt: Rușine!
(Secretara repetă cu el:”Rostind întîiul ei cuvînt: Rușine!”,în timp ce se dezbracă din mers de sutien).
Refren:
Eu sînt Chiștoc, chiștocul țării,
Pe toți, pe toți i-am dus de nas,
Zilnic apun, dar nu mă las,
Zilnic apun, dar nu mă las
Și chiar de sînt fiul pierzării
Vorbesc prin al veciei glas,
Vorbesc prin al veciei glas!
E genial, nu?
(Secretara aplaudă în picioare, apoi îi sare goală în brațe din mers și-l frînge în sărutări. Tocmai sună un demnitar oficial european).
Demnitarul oficial european–Dl Chiștoc mai este?
Gheorghe Chiștoc(cu mîna între sînii secretarei)–Eu singur.
Demnitarul oficial european–Vă sun referitor la cei 400 000 euro dispăruți și la 1,5 miliarde deturnate din Banca…
Gheorghe Chiștoc(întrerupîndu-l)–Nu, el nu-i pe loc.
(Închide).
(Demnitarul telefonează în anticameră).
Demnitarul oficial european–Alo, dl prim-ministru este?
Secretara(gîfîind, fuge-ntr-acolo)–Da, la singur.
Demnitarul oficial european–N-are pe nimeni cumva?
Secretara–În afară de mine nu.
Demnitarul oficial european–Merci beaucoup.
Secretara–Vise plăcute.
(Afară fulgeră și tună. Gheorghe Chiștoc se zmulge din brațele secretarei, aleargă spre geam, își face îndelung semnul crucii).
Gheorghe Chiștoc—Vai, era cît pe ce să uit. Azi e 31 decembrie, iar eu n-am citit de pe prompterul televiziunii urarea de Anul Nou către popor. Hai, scrie și difuzează mai repede aceste măiestrite cuvinte: „Dragi concetățeni. E seara de Anul Nou și eu rămîn în continuare optimist că tot ce se face în Absurdia mea dragă e în strictă conformitate cu norma legală și în interesul direct al cetățeanului. Vreau să vă spun acum cu toată responsabilitatea și certitudinea că tot ce ne-am pus în gînd vom reuși împreună(și arată spre secretară și spre el), iar în noul an din vectorul european vom face o realitate de succes pentru orice om cu drept de vot din Absurdia. Al Dvs(se apleacă spre secretară și-i lăsă semnătura pe sîni).
(Lumina se stinse. Ardeau doar globulețele de pe bradul imens din fața Guvernului. Corul consilierilor lui dădu dintr-odată buzna în cabinetul oval să-l felicite și să-i cînte cu toții în cor:” La mulți ani!”)
Sfîrșitul actului întîi
Actul doi
Scena 1
Local 1
Platou de televiziune. Primul ministru Gheorghe Chiștoc e în direct cu alegătorii.
Moderatoarea—Mulțumesc c-ați acceptat invitația noastră.
Primul ministru Gheorghe Chiștoc—Nu face. Dumnezeu va fi mai tîrziu.
Moderatoarea–Arătați cam obosit.
Gheorghe Chiștoc–Da,eu oboSex tare în ultimii 4 ani. Norma legală, activitatea zilnică în interesul cetățeanului, a alegătorului, dacă vreți, cu certitudine își lasă amprenta și pe implantul meu, cel politic, bineînțeles.
Moderatoarea–Sincer, vă compătimesc.
Gheorghe Chiștoc–Mă alătur și eu la ce-o să spună trogloditul acesta de popor, tras pe sfoară de toți nechemații, de toți păpușarii și raiderii, cu excepția mea, evident. Eu sunt nr. 1 în politica Absurdiei și, clar lucru, nu-mi pot permite luxul de-a comenta tot ce vomită politicianul nr.4, de exemplu.
Moderatoarea—Scuzați-ne, pauză de publicitate.
(În pauză, Gheorghe Chiștoc îl telefonează , în prezența tuturor, pe un șef de agenție).
Gheorghe Chiștoc–Cum n-au venit cele 2 miliarde la cont? Știi ce? Fă ce vrei și cum vrei, dar pînă se termină emisiunea “Dialog sufletesc” să fie tot cum ți-am spus. Și lista agenților economici ai oponenților politici să fie la mine pe masă cît mai urgent.
Șeful de agenție–Da, șăfu, să trăiți, am înțeles.
(Ecoul ultimei fraze răsună în studio).
—Moderatoarea–De ce v-ați exportat visele peste hotare?
Gheorghe Chiștoc–Știi, o guvernare bună și responsabilă se cunoaște cu o nouă Alianță. Și-apoi eu nu-mi voi permite în veci ca urmașii mei să învețe și să trăiască într-o țară de violatori de copii și ucigași nedepistați cu anii.
Moderatoarea—De unde atîta tristețe pe fața Dvs? Noi vă mulțumim că sunteți oricum…
Gheorghe Chiștoc– Chiar n-ai cui mulțumi, fiindcă plăcerea va fi pînă la urmă a lui Bursuc, a lui Spinu și-a dușmanilor mei din partidele lor, și-a poporului ce mi se cuvine fără cîrtire, și-a Absurdiei ce-mi aparține ca moștenire acum și pururea și-n vecii vecilor.
Moderatoarea–Amin.
Gheorghe Chiștoc–Dvs ați spus-o.
Moderatoarea—Deputatul Spinu și președintele Bursuc vă acuză că ați deshumat comunismul.
Gheorghe Chiștoc–Știți, eu l-am înhumat, tot eu am și dreptul moral să-l deshumez. Mie nu trebuie să-mi spună nimeni ce să fac. E timpul să nu mai guvernăm din dulapuri, să nu mai acționăm din băile elvețiene. Norma legală e prioritatea mea la guvernare. Eu, ca să știți, n-am nici somn, eu caut non stop doar soluții pentru țară. Eu cel mai mult mă mîndresc cu partidul meu, care a dat Absurdiei un prim-ministru(Și arată la el), care va da țării un președinte(arată la el), principalul e să ne fie puternică Puterea, că totul va fi bine în rest.
Moderatoarea–Cine e restul, ne spuneți, la sfîrșitul emisiunii „Dialog sufletesc?”
Gheorghe Chiștoc—Restul sunteți, cu certitudine, Dvs, poporul alegător.
(Din tavan, pe neașteptate s-a spart un bec. A căzut drept pe implantul prim-ministrului. În ochii acestuia se făcuse brusc Verde. În fața ochilor era numai potop de Verde. Și cai verzi, burdușiți cu iarba minciunii, alergau-alergau pe pereți).
Local 2
Platou de televiziune. Președintele parlamentului Ian Bursuc e în direct cu alegătorii.
Moderatoarea–Sunteți bine?
Ian Bursuc–Știi, pe batimentul gîndirii mele recognoscibile, atavic îndoliate, se interceptează concepte redundante euroconforme și euromacroeconomice.
Moderatoarea–Perfect spus.
Ian Bursuc–Altfel nici că se putea. Spre deosebire de dl Chiștoc, pe fața căruia se vede că a citit doar „Punguța cu doi bani de contrabandă”, „Abecedarul” și „Povestea autobiografică a porcului”, eu am citit și-ți pot cita nopți întregi pagini din Lenin, Engels, Marx, Plehanov, Zinoviev, Troțki și Or-jo-ni-kid-ze. Și-apoi, între noi fie vorba, nu se știe dacă dl Chiștoc a citit pîn-la sfîrșit și lucrările menționate. Din surse sigure știu că de 4 ani citește doar carduri și cărți de CEC-uri. Chiar nu-l pot ajuta cu nimic. Îmi pare rău s-o spun, dar este i-re-cu-pe-ra-bil!
Moderatoarea–Pauză de publicitate.
(În pauză îl telefonează pe un procuror. Se enervează, în prezența tuturor).
Ian Bursuc–Băleadi! Cum? Încă n-ai intentat 7 dosare penale pe numele oponenților politici? Pînă se termină emisiunea “Dialog Sufletesc” îți ordon să o faci. Numai bine, Băleadi!
Un procuror–Mulțumesc frumos!(„Frumos-frumos-os-os”, răsună ecoul din telefon).
Moderatoarea–Dle președinte, de unde pînă unde și Dvs boxer?
Ian Bursuc–Trebuie să recunosc, sunt somat de istorie să afirm că clasa politică din Absurdia și eu, inclusiv, a înnebunit indubitabil. Știi, e cam strîmt pe canapeaua emisiunii tale…
Moderatoarea–Nu încapeți de sine?
Ian Bursuc–Stai așea… Nu fi ingratitudine celestă că mă ofensezi… Poziția aceasta clasică evidențiază lucruri absolut tranzitorii pentru Chiștoc și Spinu, dar totalmente definitorii pentru mine. Sper că înțelegi ceea ce spun, mai ales acum, cînd a venit momentul să penetrăm cu adevărat Europa!
Moderatoarea–Dvs chiar credeți ce spuneți?
Ian Bursuc–În alte condiții, iubițico, m-aș fi fotografiat gol-goluț în baie cu telefonul mobil și ți-aș fi dăruit poza miraculoasă. E timpul ca poporul să știe că merită un președinte puternic, la înălțimea vremurilor ce le trăim, un lider cu toate atributele necesare puternice și în deplină funcțiune. Chiar nu crezi pînă n-o vezi?
Moderatoarea– Ba da, însă nu cred cu asemenea probe să mai mirați pe cineva într-o țară în care demult nu mai miră nimic pe nimeni.
Ian Bursuc–Greșești, imperturbabil, signora. Faptul că sunt cel mai înalt politician nu e un indiciu concludent că merit postul de președinte? Faptul că vorbesc științific și politic doar moldoveneasca nu însemnează că sunt mai patriot decît oricine? Faptul că nu mai fumez decît pipe electronice nu e un elocvent record? Faptul că toate doamnele de companie stau doar la ușa mea și nu la cea a lui Chiștoc spune ceva sau nu??? Chiar vrei să te conving și pe tine, aici și acum, că pot să fiu bărbatul întîi al Absurdiei?(Se dă la ea).
Moderatoarea– Ar fi momentul să vă cereți scuze pentru asemenea ofensă.
Ian Bursuc–Stai așea. Dacă-mi amintesc bine, nu eu te-am invitat pe această canapea impenetrabilă din toate punctele de vedere și uzată din punct de vedere moral și fizic, ai? Și-apoi eu demult nu mai juisez amatoricește. Sunt un profesionist sadea al amorului universal. Sună, nu?
Moderatoarea–Telespectatorii emisiunii „Dialog Sufletesc” ar dori să afle cum e să fii amantul Politicii la absurdieni?
Ian Bursuc–Știi, dacă o faci în interes național și acest lucru servește inconfundabil cauza republicii, și nu e în detrimentul respectului, responsabilității și bunăstării poporului absurdian și limbii absurdiene, atunci e un act non stop aplaudabil și în deplină consensualitate cu semnatarii Acordului de funcționare a Alianței pentru Integrare europeană-100.
Moderatoarea-Totuși, cînd v-ați născut în politică?
Ian Bursuc–Imediat o să-mi amintesc. Probabil, cu siguranță că în clipa ancestrală a lumilor contradictorii serafice cînd aplanau happy andul rupestru grandilocvent.
Moderatoarea-De ce v-ați născut?
Ian Bursuc-Această întrebare ubicuuă este rezidentă la mansarda răspunsului meu ventriloc de pe batimentul sacadat al Președinției.
Moderatoarea-Ce limbă, totuși, vorbiți?Fiindcă se aude una, dar spuneți, de fapt, alta…
Ian Bursuc–Două concomitent rezonabil: științifică- una apriori, politică-opusul suleget imediat al acesteia. Se complementează ambele reciproc lugubru avantajos, deloc antagoniste pe intern și permanent imperturbabil de febril pe extern. Curată și telurică incoerență! Cred c-am fost destul de explicit, nu?
Moderatoarea–Bineînțeles. Ați plecat cu adevărat din comunism în democrație?
Ian Bursuc—Dl Lenin știe mai bine. De fapt, pseudonimul meu de lider comunist imbatabil a fost să veșnic rămînă magnificul anticar post-modern Ulianov. Eu pot doar să reiterez gnomic faptul atavic, demonstrat cu polivalența alegătorului trepidant și univoc.
Moderatoarea–Să înțeleg că ați plecat, totuși, din stația: Comunism, dar n-ați ajuns încă în stația: Democrație?
Ian Bursuc–Eu, practic, am venit să plec din Neplecare, dacă mă înțelegi ce vreau cu penetrantă pedalare pe factorul personal să spun. În general, sunt o fire pragmatico-ludico-meditativă de sorginte constrîns-involuntară, dar întrebarea ta trebuie să conțină și stigmatul iradiant al răspunsului citadin de funest într-un moment macabru de optimism sacadat pentru partidul ce-l reprezint în calitate de bărbat vivace încorsetat în mrejele profunzimii desuete din bazinul Mării Agreste în care, electoral vorbind, candidez.
Moderatoarea–Vă mulțumesc pentru participarea în profunzimea mea și vă doresc mult succes în continuare.
Ian Bursuc–Această întrebare martirizantă solicită, ba chiar impune de la sine, și o atitudine hermeneutică intempestivă, pe care sunt obligat politic să ți-o arăt în direct, în mod exclusiv pentru tine, spre dezbatere în alt cadru, mai puțin convențional și anost. Cred c-am fost foarte explicit, nu?
Moderatoarea–La revedere, dle Președinte.
Ian Bursuc–Aceleași urări vi le restitui contemplativ din două motive imposibil de cronometrat ideatic: A fi președinte legal și democratic, ales prin referendum popular, și a nu penetra Puterea prin o terță persoană eligibilă spre situația social-politică complicată a Absurdiei, unde bifurcările iconoclaste se întrepătrund radical-melancolic cu extremele de dreapta, încît unica șansă în care mai rezidă ipohondric relativitatea dictaturii absolute ubicuuă și fără grandilocventă clemență a unui singur om selențios…
(Pe neașteptate pătrunse Valdis Cioroianu și zicînd: ”Von s pleaja” stinse lumina din studio c-un baston de cauciuc).
Local 3
Transmisiune televizată dintr-un club de noapte. Bartolomeu Spinu dansează, beat clei, înconjurat de niște tinere susținătoate de partid.
Moderatoarea, postîndu-se între Bartolomeu Spinu și dansatoare–Ce aveți nou să ne spuneți, dle președinte Spinu?
Bartolomeu Spinu–Am atîțea ași în mînecă, că nici nu vă gîndiți…(Nu poate continua din cauza stării bahice).
Moderatoarea–Vorbiți serios?
Bartolomeu Spinu—Dapcum! Ca-ntotdeauna. Eu nu-s așa cum cîntă Chiștoc, eu nu-s în buzunarul nimănui. Eu sînt odată Bartolomeu Spinu și la toamnă o să vin și o să fac dreptate pentru acest popor ocupat și traficat de Chiștoc.
Moderatoarea–Dar acest refren l-ați cîntat și ieri la postul public de televiziune.
Bartolomeu Spinu–Da ce, nu mai aveți și alte canale să nu vă mai pierdeți vremea atîta cu mine?
Moderatoarea–Sunteți pentru pace în condiții de război?
Bartolomeu Spinu—Sînt pentru orice….(Nu găsește cuvîntul) și “Bonjur, maman”, așa cum zic polonejii.
Moderatoarea– Nu francezii?
Bartolomeu Spinu—Mie mi-i totuna. Eu nu fac vreo deosebire, că sînt popoare identice, ce nu știai?
( De undeva răsună strigăte, încăierări și lozinca “Moldova pe hartă e-o țară capturată!”. Cineva cîntă piesa “Nu-i lumină nicăiri”. Interviul continuă la masa lui Bartolomeu Spinu, care mai să se prăvală de bunătăți).
Moderatoarea–Cum v-ați autocaracteriza Dvs?
Bartolomeu Spinu–Nu-s hoț, nu-s contrabandist, nu-s mafiot, nu-s păpușar, nu-s raiderist, nu stau în buzunarul nimănui, 29 de ani lupt pentru românism, pentru oameni, pentru adevăr, pentru dreptate, pentru viață, pentru noi!(Și arată la el și la moderatoare). Sînt un balaur cu două capete, cînd unul e sătul, celălalt urlă că i-i foame de libertate și justiție dreaptă, cînd unul spune Adevărul, celălalt tace cu înverșunare. Dar și tăcerea mea nu-i una nelimitată!(Trîntind cu pumnul în masă, varsă paharul plin cu votcă “Stalinskaia”peste rochia neiertător de scurtă a moderatoarei. Ia și-și toarnă altul. Apoi îi toarnă și moderatoarei, pe urmă cîntă(Noroc-frumoasa-mea-patrie.html)).
Bartolomeu Spinu—-Frumoasa mea Patrie, casă cu flori de lumini(Sughiță, mai trage un fum, lasă scrum pe rochia moderatoarei, care-l susține ca să nu se surpe),
Iubire în spice și spicul de dragoste plin,
Cînd vine din zare în zare
Bogată, atotroditoare(vin lîngă el mai mulți cheflii-susținători de la mesele vecine),
Azi verde-a mea ziuă măreață un cîntec de slavă
Moldova-ți înalță(scapă paharul plin peste mîna unui alegător),
Azi numai cu dragoste sfîntă
Moldova din toate
Viorile-ți cîntă.
Și…(scapă scrum peste pantalonii altui fan și abia de mai reușind să scandeze: „Unire” cade sub masă, cu sticla strînsă-n mînă. O trage după sine și pe moderatoare. Adoarme în această ipostază. Unul din cheflii se ridică în picioare, cu țigara-ntre dinți și urmat de ceilalți comeseni de partid se avîntă cu toții în horă, cu paharele-n mîini și țigările-n gură. De afară se aud împușcături, explozii puternice. Se scandează : “Dreptate, ochii plînși cer să te vadă!” Undeva prin apropiere se aude armata mărșăluind și cîntînd (vezi scumpa-patrie.html).
Scena 2
Local unic
Tustrei lideri de partid, adică Gheorghe Chiștoc, Ian Bursuc și Bartolomeu Spinu sunt prezenți la o înmormîntare.
Preotul–În numele Tatălui și-al Fiului, și-al Sfîntului Duh, acum și pururea, și-n vecii vecilor.(Ei șușotesc, preotul îi privește crunt, dar în clipa cînd mirenii și preotul își fac semnul crucii repetă și ei gestul).
Gheorghe Chiștoc(către Ian Bursuc) –Din cauza lui Spinu s-a spulberat visul european al Absurdiei.
Bartolomeu Spinu(Către Ian Bursuc)—Din cauza lui Chiștoc contrabanda e flamura țării.
Ian Bursuc(către Gheorghe Chiștoc și Bartolomeu Spinu)—Din cauza lui Cioroianu s-a făcut praf și pulbere încrederea poporului în Alianță.
Preotul–Doamne, miluiește, Doamne, miluiește, Doamne, miluie- miluie-e-ște!
(Cei trei deasupra gropii dau vina unul pe altul).
Bartolomeu Spinu(arătînd spre Gheorghe Chiștoc)–Da, da, el ieri m-a omorît, dar azi vrea să trăim împreună!
Gheorghe Chiștoc(arătînd spre Ian Bursuc)—Da, da, el ieri m-a omorît, dar azi vrea să trăim împreună!
Ian Bursuc(spre Gheorghe Chiștoc)—Da, da, el ieri m-a omorît, dar azi vrea să trăim împreună!
( Scapără.Tună. Fulgeră. Lasă mortul baltă și fug).
Scena 3
Local unic
(Tot poporul cu furci și coase în mîini e în fața Curții Constituționale, cerîndu-și dreptatea).
–Jos minciunarii!
—Jos ticăloșii!
–Jos mafioții!
—Jos păpușarii!
—Jos contrabandiștii!
—Jos cameleonii!
—Jos!Jos!Jos!
(De la balconul Curții apare un judecător ce dă glas următoarei sentințe: “Ținînd cont de programele politice ale partidelor de guvernămînt, care prin neîndeplinirea lor au înșelat voința poporului, prin votul căruia au deținut ilegal funcții publice și au obținut avantaje materiale considerabile, sunt pedepsiți penal toți cameleonii Absurdiei cu privațiunea de fericire de la….”. Poporul jubilează. Furcile saltă în sus, șepcile zboară prin aer, coasele cu tricoloruri înfipte în ele flutură prin piața întreagă.
Oamenii se acurpind fericiți. Și doar undeva departe, se aude un glas firav de copil ce îngînă cîntecul lui Vali Sterian “Exercițiu”. Pe fundalul acestei piese de 3, 29 minute apar în scenă toți actorii, regizorul și autorul. La sfîrșitul piesei cade cortina. Scapără. Tună. Fulgeră necontenit.)
Sfîrșit
P.S. Am prezentat această piesă la 3 …directori de teatre. N-am zis, Doamne, Ferește, cameleoni. Toți tac. Cică să mai aștept. Cît? Nu se știe.
P.P.S. Va avea, oare, curaj cineva să monteze acești cameleoni în statul Absurdia???
