Ce facem cu deciziile? Se zice că acestea trebuie luate, că nu le place să rămână fără de răspuns. Dar cum să le luăm? De fapt, deciziile nu sunt decât un fel de întrebări care cer răspunsul „da” sau „nu”, doar că un piculeț mai sofisticate. Oricum, adesea avem de ales între a face și a nu face ceva, sau între posibile opțiuni (oricum avem de ales doar o opțiune, căreia să-i zicem da sau nu).Ca să fie mai reușite deciziile, vechi practici, care nu mai țin minte de la cine vin, ne spun, că pentru a lua o decizie, care ne reprezintă cu adevărat, ar fi bine să ne oprim din tot ce facem, să ne eliberăm mintea de tot ce ne chinuie astăzi sau ieri ne chinuia, sau ce credem că are să ne chinuie și mâine. Acum, privim viitorul încă neconceput și ne gândim, ne imaginăm, vedem cum are să fie după ce vom spune da, sau după ce vom spune nu.
Oare voi fi fericit/ă? Oare va fi mai bine așa? Oare voi simți mulțumire făcând această alegere? Oare îmi va fi sufletul împăcat? Daca răspunsul e nu, probabil, ar fi bine să răspunzi cu „nu” la întrebarea care te frământă. Pentru că dacă o decizie nu-ți aduce cel puțin un surâs pe buze, nu merită efortul.
Ce să zic, luați decizii cu mintea liberă, deschisă, ușoară, nu le luați când sunteți preocupați de altceva. Înainte de a spune da, mai întrebați-vă o dată dacă acest da vă va aduce ce vă doriți, sau poate vă amăgiți?...