M-am îndrăgostit.
Am fugit mult timp de acest al naibii de sentiment, și acum mă tem să mă-ncredințez lui.
Mai exact, asta nu mă inspiră.
Nu-mi aduce dispoziția aia nebună de fericire și cheful de viața.
Ba, simt că totul e opusul a ceea ce ar trebui să fie.
Deși deja încep să fiu geloasă pe ”unele lucruri” care interacționează cu așa-zisa „cauză” a acestei situații haotice.
Iritant.
Ziua-ntreagă mă gândesc la unele și aceleași lucruri, deja fără ca să vreau, ele nu mă plictisesc, eu nu înțeleg ce fac ele , dar îmi ocupă tot spațiul din memorie rezervat pentru lucruri importante, la care eu defel nu pot atrage nici o atenție, tocmai din acest motiv, motiv al nebuniei mele, mă pierd în spațiu și visez cu ochii deschiși fără-ncetare.
Nu vă imaginați cât de tare vreau să scap de această ”plăcută-neplăcută” stare și să trăiesc liniștit, fără să-mi complic existența cu fel de fel de prostioare „roz” și o mulțime de iluzii.
Nu există timp pentru nebunia asta azi, acum.
Și eu n-o vreau deloc în sufletul meu obosit.
Cum să o fac să plece?
Ea mă rănește incredibil.
Filed under: Diferite
