Demult, tare demult, am fost în vizită la poetul fără de telefon, sonetistul rarisim, Paul Mihnea.
Pe bulevardul Tineretului de cîndva.
Am fost, am scris apoi și-am publicat un material durut despre uitatul de toți poet în “Literatura și Arta”.
Pe același bulevard mi-a fost dat să ajung zilele trecute.
Exact prin aceleași locuri.
Mihnea nu mai e, pe casa unde a locuit, clar lucru, nu e nici o inscripție, care să amintească trecătorilor fără memorie că aici, în secolul cutare, a locuit un poet…
Și ce mai poet a fost Mihnea!
La altă scară, decît cea, unde poposisem pe la sfîrșitul anilor 80 ai secolului XX, mă opresc.
Copacii sunt la locul lor, cel de atunci…
Probabil, ei îl mai țin bine minte pe poetul Paul Mihnea, plecatul, dar și pe Alexandru Negriș, poetul de la etajul 5(ultimul), care de ani buni e țintuit la pat și vede cerul însorit, și copacii, și luna doar imaginar.
…M-a întîmpinat ca pe-un fiu risipitor, ce de prea demult a lipsit de acasă și acum a revenit pe neașteptate, înaintea unei scrisori venite din lumea în care copii am rămas.
Slab ca un crin în vînt, dar puternic în spirit, poetul Alexandru Negriș mă cunoaște de parcă ne-am fi vorbit de-atîtea ori într-o singură viață.
Cărțile sau mai bine zis, poeziile circulă mai mult decît oamenii, altfel n-am fi putut pricepe cum de știu poezia lui și el pe-a mea.
De Negriș m-am interesat mai ales după ce-am citit cutremurătorul poem “Mamă”(Steaua sufletului meu) din antologia “Constelalția Lirei”, apărută la București în 1989.
Prefațată de Ioan Alexandru și realizată de Grigore Vieru, aceasta era prima lansare a poeziei moldovenești din RSSM în Republica Socialistă România.
Poemul daurit al lui Negriș repede a fost preluat de Marian Nistor și formația legendară“Savoy”, devenind șlagăr și cunoscînd în timp multiple interpretări.
Numai Monica Anghel cît spune!
Dar el este tradus și interpretat și-n alte limbi, la diverse concursuri de gen.
Iată poemul “Mamă(II)”:
“Pe toți codrii, pe pămînt,
Ți-am scris numele și-l cînt.
Ți l-am scris pe frunza viei
Cu creioanele cîmpiei.
Ți l-am scris cu ochii, gura
În țărîna cea ca mura,
Și-am să-l scriu, și-am să-l tot cînt
Pînă l-a-nvăța și iarba fluturîndu-mi pe mormînt.”
(în varianta cîntată ultimul vers culminează cu: “clătinîndu-se în vînt”).
L-am ascultat, l-am reascultat în toate variantele interpretative și am conchis că e o poezie antologică sub toate aspectele.
Făcîndu-ne schimb de cărți, aflu că din 1983 Negriș nu mai editează nimic pînă la 2011, cînd îi și apare prima carte în mantia latină la editura de stat “Lumina” din Chișinău.
“Amurgurile cu privighetori” abundă și ele în poezii demne de toată lauda.
Poftiți una:
“Mereu cat tainele acele
Ce fac să ai tu chipul sfînt:
Cu fruntea—crin încins de stele,
Cu brațul tremurat de vînt.
Să nu mă mai despart de tine,
Că ai surîsul rourat
Și buzele –două gherghine,
În care zorii s-au sculptat.
Să nu mă mai despart de tine
Ca de-o poveste sau de-un crîng,
În care zările senine
Cu frăgezimea florii ning.
Repet de-aproape, de departe,-
De-aș fi chiar și-n strînsori de stei,
Iubesc pîn-dincolo de moarte
Întăciunații, ochii tăi.”
Sau un fragment doar de sfîrșit de alt poem admirabil:
“Ar trebui, părelnică-ndîrjire,-
Asupra mea jăratic să se-nșire,
Zdrelit de pietre, să mă scol de jos,
Rîzînd, că singe mi-a-nflorit pe os.
…O, nu-mi dori furtunile-n furtună,
Nici ceru-ncins cu tunetul ce tună,
Că și așa-ntre focuri mă găsesc
Și nu am scut fiindcă te iubesc.”
Sau integrala poezie de 24 carate lirice:
“A căzut o stea pe ape-
Pururea să-mi fii aproape.
Să te văd pășind prin nuferi
Că ești pui de stea și suferi.
Că în ochii tăi rotunzi
Cerul dragostei l-ascunzi.
A căzut o stea pe ape-
Chipul tău să se îngroape
Într-al meu, dintr-un răsuflet,
Să-mi rămîi pe veci în suflet,
Să-mi rămîi pe veci în suflet”.
Vorbind cu autorul acestor bijuterii lirice, din păcate uitate, îi ofer imprimarea cîntecului său la telefonul mobil.
Marian Nistor înduioșează.
Monica Anghel te înfioară.
O tînără interpretă din Cuba îți înmiresmează și gîndul.
Plînge de bucurie.
Freamătă de atîta lumină ce i-a pătruns în copacul bolnav ce este, rănit de “cărunta vreme”ce i s-a dat.
Mi-a prezentat pentru Dicționarul scriitorilor români contemporani de pretutindeni și pentru Antologia poeziei românești în mileniul trei, proiecte grandioase la care lucrez, o fotografie din tinerețea sa, cînd era copac înverzit alergînd pe alei, un CV, 7 poeme selectate de autor, două cărți apărute la Chișinău și București și apoi m-a nins cu amintiri despre soții Mihnea,despre Codru, Vodă, Zadnipru, Vieru, Matcovschi, Costenco, Lupan…
Codru, la rîndul meu, îi spun, cu un an înainte de-a zbura singular spre tării, mi-a spus într-o zi, cu mahnă în voce și-n suflet, evident, ce neoameni suntem noi, oamenii, dacă am uitat de cutare, de X, Y, Z, unul din ei fiind și poetul Alexandru Negriș, care mai trăiește și are poezii foarte frumoase, vorba lui Codru.
El însuși, un mare și uitat poet român dintre timpuri.
Vorbim, recitim „rînduri înzăpezite de-amintiri” și iar dau glas unei sublime elegii:
„Sîngeră-amurgul pe ape.
Aproape, măicuță, aproape.
Lacrima strigă-n pleoape.
Aproape, măicuță, aproape.
Spui: timpul oameni desparte.
Departe, măicuță, departe.
Odată de-o fi să ne-ngroape-
Aproape, măicuță, aproape.”
Sau un fragment parcă testamentar din poezia “Acasă”:
„Floare-ngălbenită, floare neuitată,
Nu mai sunt, văd bine, cel de altădată.
Ani și ani de-atuncea, floare bostănie,
Scuturați sunt mulții ca o păpădie.
Pentru totdeauna mă întorc acasă
Sub lumina toamnei palidă și arsă.
Casă părintească, unde-mi țin simbrie
Nașterea și-apusul ca-ntr-o cununie”.
Citiți, vă rog, și recitiți ultimele două versuri negrișiene, cumplit de tulburătoare, precum rar mai răsar azi în poezia română.
Fac parte integrantă dintr-un “cutremur de cuvinte”, cuibărite în sufletul unui “vîslaș” prin țara nesfîrșită-a Poeziei.
La cei 75 de ani împliniți la 22 iunie, poetul Alexandru Negriș e trist.
E ca un copac, căruia i-a fost frîntă de “cărunta vreme” o parte din trunchi.
Și cerul pe care-l mai poate vedea din odăița sa modestă de la etajul 5 e numai cel al inimii pline-răspline de păsări.
http://www.youtube.com/watch?v=_Ry3JDUYECQ
http://www.youtube.com/watch?v=tpFG87FG_Jw
