Pentru Dan PIȚA
Sunt un dezastru lăcrimînd sub cer,
Pe străzi, pe scări, un antipod lui Noe,
Urcînd la Dumnezeu fără de voie
Să-mi iau în candelă puțin mister.
*
Îmbătrînit de timpuriu, ca vîntul,
Sunt gîrbov de idei, dezastru viu,
Nu știu să mor de tot, încă nu știu
Și-i pus pe urmele-mi întreg pămîntul.
*
Prin mine-aleargă zilnic un blestem,
Să fim un cîntec vrea, și-o nedreptate.
Și-am să mă rad cu briciul de păcate,
Și-am să mă ar și-apoi am să mă tem.
(din Trilogia “Regăsit în Cer”, Cartea III, pag. 48, Editura „Mega-Mix”, Iași, 2009)
