Citesc o megaștire despre un politruc deshumat și scuturat de naftalină: “Fiind întrebat dacă pe viitor va renunţa la funcţia de lider de partid în favoarea celei de preşedinte de ţară, de Parlament sau de şef de Guvern, Vlad Filat, a spus că din punctul său de vedere funcţia de preşedinte de ţară este incompatibilă cu cea de lider al unui partid. În ceea ce ţine de premier sau preşedintele de Parlament, politicianul crede că este compatibilă. Totuşi, Vlad Filat afirmă că dacă ar fi să aleagă între funcţia de premier şi cea de lider de partid, ar alege-o pe a doua, deoarece acum are posibilitatea să discute deschis cu oamenii, să vadă(???) şi să pipăie(???) lucrurile care s-au realizat cât timp a fost el la conducerea ţării. „Am o satisfacţie fiind în afara oricărei funcţii de stat”, a subliniat Vlad Filat.
Filat, ex-membrul partidului comunist al Uniunii Sovietice, Filat-kgb-ist, Filat,ex-membrul și vicepreședintele Partidului Democrat, Filat- agent secret al serviciilor române de informații, Filat-președintele Partidului Liberal- Democrat…
Vi-l mai amintiți?
Parcă a fost o poveste de adormit nălucile din cireșii copilăriei noastre…
Care începea cam așa…
A fost odată ca niciodată un pădurar, ce iubea nespus de mult o ciocănitoare, iubită și răsiubită de toți, de la comisarii de poliție și pînă la unii președinți de stat moldovenesc.
Dar ca să nu priceapă fauna din împărăție despre aceasta, el și-a angajat un crin, altul decît Antonescu, o ditamai floare care îl alina în scorbura lui din stejar.
Pițipoanca pițipoancelor, nesperata aripată a pădurarului, ziua întreagă tot ciocănea prin pădure, fiindcă stăpînul ei era veșnic ocupat cu trebile silvice pe la guvern.
Pădurea era cutremurată din temelii de marile succese ale șefului ghionoaiei.
Crinul îndrăgostit privea și tăcea.
Și, ascuns de lume, la geamul dinspre grădină plîngea.
Groaza viermilor însă părea a fi enorm de fericită.
Se și visa prima doamnă într-un stat silvic croncănitor, sfredelind doar cu privirea toate privighetorile, bufnițele și pupezele invidioase.
Ciocănitoarea mai visează și-acum, cînd iubitul ei nu seamănă decît c-o vrabie penită și filată de tot, dar care, din veșnică obișnuință, tot mălai visează.
Adică fiind și cu fundul gol, și cu cămașa zdrențuită de cari, Gabar Kantovici Filat gîndește să fie doar… președinte de stat.
Prim-ministru a fost, președinte de parlament-nu vrea, dar pentru postul de președinte de țară,cum îi place să spună, Filat ar fi de acord să cedeze pînă și postul de președinte al partidului liberal-democrat.
Și să se consacre doar contrabandei cu țigări și poezelelor de amor.
Din surse cu resurse nelimitate am aflat că deja are pregătit pentru tipar volumul său de debut.
Una din perlele sale sună așa:
“La braț cu Anhela și Gurie LuLeancă
La braț cu Xana Iuteș spre saună pornim.
Acolo vom dezbate problema națiunii,
Din care noi tuspatru précis ne-mbogățim”.
Sună miraculos, nu?
Poftiți, alta.
“A fost odată-un pădurar,
Care-avea o ciocănitoare,
Căreia-i aducea în dar
Toată kapika țării sale”.
Genial, da?
Sursele respective mi-au mai spus că la citirea acestor capodopere lirice de neprețuit pentru literatura liberal-democrată din Moldova toți scriitorii cu acte în regulă de pe Bîc l-au și înaintat la Premiul Național pentru anul 2013.
Fapt pentru care nu pot să fiu decît cel mai fericit dintre pămînteni!
