Noi avem cel mai fain balcon.

La noi pe balcon poti sa stai intins pe saltea. La noi pe balcon poti sa fii asezat pe fotoliu, picior peste picior. La noi pe balcon poti sa stai pe canapea si sa-ti intinzi picioarele pe pervaz, iar langa tine sa mai incapa doi oameni cu picioarele pe pervaz.

La noi pe balcon poti sa citesti, sa privesti filme, sa fumezi, sa discuti, sa privesti cum se harjonesc randunelile, sa vezi cum circula microbuzele si troleibuzele pe Aleco Russo spre Ciocana, sa bei cafea, sa numeri copacii din padurea din fata, sa vorbesti cu familia de hulubi care gainateaza un perete, sa dormi, sa privesti cum iese luna de dupa dealul de pe strada Vadul-lui-Voda, sa visezi, sa filmezi filme, sa usuci hainele pe sfoara, sa speli gainatul de pe perete si pur si simplu sa stai cu toate luminile noptii aprinse doar pentru tine.

***

E chinuitoare lunea departe de balconul meu. Ooops, al nostru.

***

“Al meu” nu mai este. Este “al nostru” – a spus omul, bagandu-si painea in baltita mea din strachina cu salata din pepeni si patlagele, dupa care s-a ridicat de la masa si s-a dus sa scrie o poezie. Poeziile bune se ascund la fundul strachinei cu salata.

Si un soundtrack.


Filed under: Mix