Vine dintr-o familie de muzicanţi, a crescut cu muzica sacră din biserică şi a visat de mică să devină cântăreaţă de operă. Acum visul ei începe să se contureze. Este studentă la Conservatorul din Chişinău şi, după cum afirmă ea, nimeni şi nimic nu o poate opri din drumul spre succese. Este vorba despre Ana Dimitriu, fată tânără şi cu aspiraţii mari. - De unde ai moştenit dragostea pentru muzică? - Vin dintr-o familie de muzicanţi, deoarece tatăl meu a făcut Şcoala de muzică „Elena Sârbu” din Soroca, iar acest lucru m-a motivat şi pe mine să cânt, insuflându-mi dragostea pentru muzică şi creaţie. În acelaşi timp, am fost un copil crescut în biserică, lângă muzica sacră şi sunt sigură că o mare parte din dragostea pentru frumos şi creaţie o am din biserică. Muzica din biserici este de o calitate foarte înaltă şi, practic, nu poţi reda în cuvinte cât de frumos cântă un cor bisericesc. - Când ţi-ai dat seama că vrei să faci muzică? - Muzica a început să-mi placă de mică. Când mă întrebau părinţii ce vreau să devin, le răspundeam întotdeauna că vreau să ajung cântăreaţă. Mereu făceam gălăgie, cântam prin casă şi mă manifestam în acest sens. Ulterior, când eram deja la şcoală, începusem să mă evidenţiez prin vocea mea, faţă de ceilalţi colegi de-ai mei. Eram în relaţii foarte bune cu profesoara mea de muzică, mă ruga mereu să cânt. - De ce ai ales anume opera? - De mică am început să cânt muzică populară, participând la mai multe concursuri şi luând mai multe premii. Însă, ulterior, mi-am dat seama că nu vreau să cânt muzică populară, ci să fac cu totul altceva. Iar gândul că vreau să cânt operă nu mă lăsa. Tatăl meu îmi interzicea să ascult operă, însă eu pe furiş ascultam pe la radio sau televizor concerte de operă. Când am intrat să studiez la şcoala muzicală din Călăraşi, mi-am ales acordeonul ca şi instrument de bază. Însă, din cauza faptului că îmi făceam, în acelaşi timp, şi studiile de bază la liceu, nu prea reuşeam şi am fost nevoită să abandonez studiile la şcoala muzicală, după doi ani de studii. - Cine sau ce te-a îndrumat în lumea muzicii? - Primul om care mi-a observat talentul şi m-a îndrumat să fac muzică a fost un meşter de viori din Călăraşi, Vladimir Dodon. El îmi spunea mereu că am o voce foarte frumoasă şi că pot ajunge departe. Îmi doream foarte mult să merg la Colegiul de muzică „Ştefan Neaga” din Chişinău, dar credeam că nu sunt îndeajuns de pregătită. Şi, în aceste condiţii, am hotărât să plec să studiez la Colegiul pedagogic din Călăraşi. Acolo am luat totul de la început. Studiam pianul, acordeonul, solfegiul, corul şi arta corală. Pe parcurs am prins atât de mult gustul faţă de muzică, că aveam impresia că nu mă poate opri nimeni. Ulterior, am finisat studiile la Colegiul pedagogic din Călăraşi şi am intrat la studii la Conservatorul din Chişinău şi am hotărât că vreau totuşi să devin o cântăreaţă de operă. Pe atunci acest lucru era pentru mine doar un vis, însă acum îmi dau seama că este ceva realizabil, pentru că am toate premisele să reuşesc. - Ce performanţe ai reuşit până în momentul de faţă? - Chiar pe data de 24 mai, anul curent, am obţinut locul doi şi medalia de argint la concursului republican „Jocurile delfice”, de asemenea, sunt laureată a concursului „Victoria 63″ şi pe viitor voi participa la toate concursurile unde voi avea ocazia. Totodată, în prezent, lucrez în calitate de solistă de cor, la Teatrul de Operă şi Balet din Chişinău. - La ce stadiu de dezvoltare se află opera la noi în ţară? - Din păcate, nu se află într-o stare foarte bună. Acest lucru este dictat, în proporţie foarte mare, de nivelul de cultură al concetăţenilor noştri. O persoană simplă, din păcate, preferă să cumpere un CD de la vreun chioşc, în loc să vină şi să asculte un recital de operă sau să se delecteze cu o porţie bună de teatru. Pentru a înţelege o piesă de teatru nu e de ajuns doar să o priveşti, trebuie să te mai informezi şi să citeşti foarte mult, or, acest lucru oamenii noştri nu îl fac. Însă, nu sunt pesimistă din fire şi cred că lucrurile vor lua o altă întorsătură. - Se fac bani din muzică în Republica Moldova? - Pentru a face ceva trebuie să ai dorinţă, caracter şi foarte mult noroc. În general, sunt plătiţi mai bine cântăreţii care au unele performanţe. De exemplu, salariul unui cântăreţ de operă nu depăşeşte suma de 2000 de lei. Evident că salariul va creşte dacă ai obţinut şi unele merite sau decoraţii, însă, în general, e foarte greu să trăieşti din muzică în Republica Moldova. Astfel, turneele sunt o scăpare pentru majoritatea cântăreţilor de operă. Însă, eu sunt sigură că vor veni şi vremuri mai bune, deoarece nu învăţ în zadar. Vreau să ajung pe cele mai mari scene ale lumii, cred în acest lucru şi sunt sigură că voi reuşi. În ceea ce priveşte show-bizul moldovenesc, acesta se află la un nivel foarte scăzut. Cei care fac parte din show-bizul moldovenesc, pur şi simplu, denaturează conceptul de muzică şi de creaţie muzicală. Majoritatea pieselor de la noi nu au nici pe departe tangenţă cu cuvântul „valoare”. - Ce muzică asculţi? - Ascult orice tip de muzică, deoarece orice muzică este frumoasă, dacă este făcută bine şi din suflet. Însă, în general, ascult operă. - Ce părere ai despre prestaţia Getei Burlacu la concursul „Eurovision”? - Am avut ocazia să o cunosc personal pe Geta Burlacu. În primul rând, Geta Burlacu este o persoană extraordinară şi nu cred că s-a prezentat rău. Geta, în general, cântă foarte bine live şi ea era cea mai indicată interpretă să meargă, anul acesta, la Eurovision. Este un muzicant extraordinar şi consider că şi piesa „A century of love” a fost una foarte bună. - Recent a fost luată decizia de a interzice muzicanţilor să facă play-back? Ce părere ai despre acest lucru? - Este o chestie foarte bună, deoarece, în sfârşit, vor învăţa şi interpreţii noştri să cânte live. Este o performanţă foarte mare să poţi cânta o oră sau cât timp durează un concert live. Consider că odată cu această decizie vor apărea valorile şi nu doar umbrele lor. - Îţi mulţumesc.