Vulpoiul: Să-ţi aminteşti!
Lupoaica: Eu nu uit nimic, căci Uitarea este mai grea decât chiar Moartea...
Vulpoiul: Să strigi când îţi va fi mai greu. Sau mai bine să-mi şopteşti...
Lupoaica: O să îţi chem numele uşurel. ’Vulpoiule... vulpoiule... am nevoie de tine’ - aşa te voi chema la mine. De două ori, ţine minte!Numai eu te voi striga aşa.
Vulpoiul: Numai tu.
Lupoaica: Tu cum mă vei striga pe mine? Să ştiu....
Vulpoiul: ’Lupișoara mea, mi-e sete... mi-e sete de apa ta vie’ - aşa te voi striga. Iar când îţi voi răspunde chemării, să ştii că o să cad ca tunetul din cer senin.

Lupoiaca: O să te recunosc dintr-o mie. Am să fiu cu ochii pe cer şi cu urechile ciulite... Când te voi vedea, voi urla de fericire că ai ajuns cu bine.