Biblioteca publică are responsabilităţi deosebite în ceia ce priveşte promovarea valorilor locale: istorie, personalităţi, tradiţii, obiceiuri, evenimente, etc. FNCL  este un bun prilej de a scoate din anonimat sau a scoate în evidenţă o dată în plus personalităţi, nume mai mult sau mai puţin cunoscute originare din localitate, sau care au avut diverse tangenţe cu localitatea: au muncit, au locuit, au scris despre localitate, etc.

Lectura poate fi mai interesantă atunci când cele citite au legătură sau oglindesc istorii, locuri, oameni cunoscuţi şi apropiaţi, iar drumul spre universal îşi are începuturile în dimensiunea locală.

La crearea conţinuturilor, în special a celor ce ţin de istoria locală,   bibliotecarii pot folosi cu succes intelegenţa colectivă a membrilor comunităţii.

În procesul de organizare a FNCL, bibliotecarii pot implica rudele, prietenii, cunoscuţii personalităţilor pe care le doresc ca protagonişti ai  activităţilor.

Bibliotecile au tradiţii vechi de completare a fişierelor temanice, biobibliografiilor despre persoane care au avut sau au tangenţe cu comunitatea, etc. Aceste instrumente de activitate internă trebuie puse în valoare şi transformate din informaţii in cunoştinţe.

Cărţile despre istoria localităţii, despre tradiţiile şi obiceiurile locului sunt foarte atractive pentru lectură.

Este cunoscută experienţa bibliotecilor din alte ţări de a scrie Romanul localităţii. Pentru această lucrare sunt selectate din rândul membrilor comunităţii mai multe persoane care scriu despre o temă anume (directorul şcolii despre şcoală, preotul despre istoria bisericii din localitatea…). După ce materialul este pregătit se face o discuţie (redacţie) comună şi apoi materialul este publicat sau se păsrează în varianta iniţială.  Ca regulă,  conţinuturile de felul acesta sunt publicate online. Accesibilitatea acestor materiale nu este o probleme de vreme ce conform  sondajelor 68% din populaţia ţării dispune de acces internet.

Unicul lucru care trebuie cunoscut şi înţeles este faptul că dacă biblioteca împreună cu membrii comunităţii  nu vor crea conţinuturi de interes local şi nu le vor plasa în internet nimeni nu va face acest lucru.

Bibliotecarii cunosc numeroase metodologii de promovare a bibliotecii, a cărţii şi lecturii, a valorilor locale, naţionale şi universale. Un citat din Jurnalul bibliotecarului de Dumitru Crudu vine să ne amintească o dată în plus de ele. „Nu e zi ca în bibliotecă să nu se întâmple ceva: întâlniri cu poeţi pentu copii, întâlniri cu poeţi pentru maturi, cu editori, lansări de carte, lecturi literare, ateliere de pictură, cursuri de actorie, cursuri de oratorie, un atelier de dramaturgie, un atelier de scriere creativă, clubul poeţilor copii, întâlniri cu actori, întâlniri cu păpuşari, cu cineaşti, cu directori de publicaţii literare, cenacluri de literatură religioasă”.

Toate acestea activităţi şi multe altele despre care nu se aminteşte aici oferă posibilitatea de a pune cartea şi lectura , în cap de afiş,  de a menţiona încă o dată importanţa acestora pentru dezvoltarea personală, dezvoltarea comunităţilor şi a ţării în întregime.

              În îndrumarul pentru autorităţile publice şi bibliotecile publice din teritoriu elaborat la prima ediţie, 2011 a Festivalului Naţional al Cărţii şi Lecturii se menţiona faptul că „… festivalul ar putea pune începutul unei tradiţii şi în viitor ar putea deveni o activitate culturală care să adune împreună toată comunitatea, să trezească interesul membrilor comunităţii faţă de problemele de interes comun, să dezvolte conştiinţa de comunitate şi grija pentru valorile commune”.

Acest deziderat poate fi realizat. Cu eforturi comune.

Vera Osoianu