Citesc o știre care trebuia să faca mare tam-tam, dar n-a produs nici un cutremur politic pe Bîc.

Cică Gabar a fost prieten la cataramă cu un Nichifor, coțcar care a îmblînzit pușcăria și plînge.

Cică cei doi s-au întîlnit la un bairam oferit de nașul lor comun—un oarecare Ghilaș, multimilionar el, fiul lui, soția lui și tot neamul lui infinit de veșnici  cîștigători  de licitații la reparat o semiMoldovă.

Din buzunarul statului ce suntem noi, vorba lui Tarlapan.

Și  cică la acea sindrofie, soră cu moartea, Gabar l-ar fi sfătuit pe viitorul condamnat penal să fugă cît mai repede în Rusia, fiindcă el îl va convinge pe prietenul Putin să nu-l extrădeze nicicînd burtăverzimii conducătoare.

Precum o face  țarul rus și-n cazul lui Caramalac.

Tot el Bulgaru.

Tot el Cîrciumaru.

Și Zavaidoc.

Dar iată că haiducul de Nichifor s-a crezut mai stejar ca stejarul Lăpușnei și-acum amarnic regretă  că nu l-a ascultat atunci pe Gabar.

Tot el Kant.

Tot el Filat.

Tot el Vova Hoțu, haiduc  legendar de la Hîncești.

E vară ba caldă, ba rece,  presa e ca și leșinată, iar cei care ieri  coseau în dreapta ori în centru-stînga acum se pupă și ciocnesc halbele  ReÎmpăcării.

Numai că vorba lui George Țărnea: “Împărtășim, împărtășim aceeași taină,/Dară nu se știe, nu se știe pînă cînd”.

Da!zice un cîștigător.

Da!zice alt cîștigător.

DA!zice și polobocul de Ghilaș.

Cel care cunună oricînd cu o nelămurită  plăcere  doar  criminali, gangsteri, contrabandiști și mafioți-nepereche.

Numai Gabar Kantovici Filat cît face.

Numai Nichifor cît trage la cîntarul nebunului-simț.

Dar Bulihar?

Dar Corcoduș?

Dar Ochincă?

Dar Porcu?

Scîrbavnică gașcă!

Cu Scîrbavnice mutre de șefi!

Cu Scîrbavnici exponenți ai  Iadului din  împărăție!