Reblogged from GriArg: De aur florile de tei îşi picură esenţa peste iubiri, peste dureri, sfidând indiferenţa, un trist parfum inundă Aleea, şi Poetul cu plete răvăşite  răsare din frunzeturi... Un vers, care, teieşte, topeşte-se şi iar dă muguri, înfloreşte, se scutură amar... Durere e, profundă, nu mică nostalgie, De parcă un păgân ne-ar despărţi de glie... Apăs […]