Nu stiu cum si din ce cauza, de fiecare data cand stau relaxata pe marele tron, imi vin ideile una dupa alta si ma invaluie in inspiratie. Fix atunci cand n-am pix si foaie si nici telefonul mobil nu-l am cu mine. In sala tronului, niciodata nu iau telefonul, pentru ca am patit odata, de fapt de doua ori, sa-mi cada din buzunar.

Prima data, cand mi-am luat eu mobil (nu pe banii mei), o caramida din aia foarte de fitze la vremea ei. Si eu, cu ifose, ca am telefon mobil, da Domnul si ma duc intr-o excursie. La un moment dat, Nenea Soferul, opreste  IN SFARSIT, autocarul pentru fiecare de sedea cu dintii inclestati. Eu, prima, sar din autocar si dai fuga spre  wc. Intru si dau de un wc din ala ca din fundul curtii, cum se zice, doua scanduri inguste pe care sa-ti incapa, la fix, piciorul de 37. Nu stiu ce-or fi facut aia de traiesc pe picior mare si lat, dar n-a fost treaba mea.

N-am apucat sa-mi fixez bine piciorul pe scandura si aud stiobalc. Fac ochii mari si ma sageteaza un gand. Bag mana in buzunarul de stiam ca tin telefonul ce tocmai facuse stiobalc. Cred ca m-am facut galbena la fata, sau rosie sau neagra, or verde, or toate odata... Trag repede nadragii si incerc sa ma holbez printre scanduri sa vad daca mai exista vreo sansa. Nici una nu era acolo, nici macar una. Ma intorc, ma sucesc, aproape cad dupa telefon si dau sa ies. Imi amintesc scopul care ma aduse acolo si intru din nou. Gandul cum sa fac sa-mi readuc telefonul in buzunar nu ma lasa.

Unica solutie a fost, dupa doua-trei injuraturi in gand,sa ma resemnez cu gandul ca poate or veni niste extraterestrii curiosi si or face niste sapaturi stiintifice si poate, intamplator or da si de telefonul meu. Or rade ei de tehnologia invechita pe care or fi gasit-o si s-or gandi la mine.

Sa-mi gaseasca telefonul meu norocos, niste extraterestri ciudati, ar fi chiar o onoare. Sa incerce ei, asa, sa rascoleasca prin agenda telefonului, or prin mesaje, analizand informatiile. Mesaje de amor adolescentin, mesaje de la mama cu "treci imediat acasa!", iar mesaje de amor adolescentin si iar mesaje de amor adolescentin, ar fi mana cereasca pentru cercetatori, ce sa mai. Asta in cazul in care or avea ei asa tehnologie incat sa poata extrage datele de pe un telefon old fashion, imbibat bine in amoniac. Si cum sa nu aiba. Imi si imaginez cum, pe retelele lor de socializare gen facebook.univers, se da like dupa like la mesajele mele pretioase, apoi apare la stiri informatia cum a devenit viral, o descoperire stiintifica facuta pe o planeta tare indepartata.

Asa a fost prima oara, a doua oara a fost vorba de un telefon micut, cu clapeta, tare drag mie. A cazut in wc. Am bagat mana, cu o strambare din nas si l-am scos, l-am spalat bine la chiuveta si l-am pus la uscat. Inca il mai am, dar nu-l mai folosesc demult. Cred ca o sa-l inramez, caci a fost primul telefon cumparat pe banii mei. Dupa ce am patit-o si a doua oara, nu mai intru in wc cu telefonul.

Si uite asa, am ramas, fara suport de scris gandurile, cand imi vine si mie, in sfarsit, inspiratia.