Este formula omului fericit, care dimineaţa se grăbeşte la serviciu şi seara se grăbeşte acasă. Ferice de norocosul ce-şi măsoară veacul într-un asemenea cerc!
Astăzi Lidia Kulikovski îşi adună prietenii şi colegii într-o şedinţă de totalizare a unei porţiuni de drum ce echivalează cu o frumoasă carieră, o bogată experienţă şi nenumărate realizări – toate memorabile şi toate de invidiat. Raportez „absent” pe motiv că întrunirea, unică în felul ei pentru comunitatea bibliotecară, coincide cu o altă întrunire a bibliotecarilor – conferinţa zonală Orhei, dar mă declar alături de Lidia şi de toate feţele luminoase care-i vor face ziua frumoasă, şi-i vor exprima adâncă recunoştinţă și gratitudine pentru tot ce face pentru şi în numele profesiei pe care împreună o slujim. Este pierderea mea! Va fi , la sigur, un moment de neuitat şi un punct de reper pentru istoria domeniului nostru.
Mărturisesc că mesajul din invitaţia la eveniment (şi acesta trebuie păstrat pentru istorie) m-a întristat peste măsură. Dar tristeţea nu este punctul forte al Lidiei. Ceva nu se leaga. Şi apoi, la doar o zi distanţă, am citit un alt mesaj. „Nu voi renunţa la vise”. Asta era! Mesajul din invitaţie şi mesajul din ziarul Timpul trebuiesc citite doar împreună. Lidia mai mult vine decât pleacă. Cărţile, manualele, volumele de autor, şi toate celelalte proiecte, la nivel de vise sau deja realitate, i-au forţat decizia. Este de înțeles graba de a reuși cât mai mult.
Lidia ne invită să-i fim alături ca să ne poată „mulţumi pentru colaborare, susţinere, apreciere…”. Mulţumirile noastre, a celor care vor fi prezenţi la manifestare sau vor fi doar cu gandul luminos asupra ei, sunt mult mai multe, sunt și de pe aceiaşi axă colectivă, dar şi multiplicate în multe alte feluri. Eu personal adaug la mulţumirile colective şi mulţumirile personale pentru multe întâmplări, manifestări, proiecte, evenimente care ni s-au întâmplat împreună, pentru lucrurile frumoase pe care le-am învățat pe parcursul anilor, dar și pentru cele mai frumoase cuvinte de apreciere pe care le-a formulat cineva la adresa mea. Văzute prin ochii Lidiei acestea sporesc înzecit în greutate.
Respect şi gânduri bune, Lidia, și încă mulţi ani de slujire profesiei, alături de prieteni şi colegi. Vera Osoianu
