Genul Liric cuprinde acele opere literare în care scriitorul (cel mai adesea, poet) comunică direct impresiile, gândurile, sentimentele, ideile şi atitudinile sale. Cel care le exprmă este însuşi poetul. Uneori, sentimentele autorului intră în rezonanţă cu simţămintele cititorului, întâmplare fericită, ce dă valoarea operei şi, uneori, viaţa lungă a acesteia. ImnulDefinitie: Imnul este un anumit tip de cântec solemn, de obicei religios, compus anume pentru a admira, preţui, lăuda, adora sau ruga, adresat, de cele mai multe ori, unei zeităţi, unei figuri importante istorice, mitologice sau religioase, adeseori chiar unei ţări, atunci când cântecul este un simbol naţional.
Clasificarea:Imn religios, naţional, internaţional, profan.
Particularitati:-incepe cu o invocaţie retorică;-conţine îndemnuri, accente afective;-are character retoric al versurilor;-evoca epoci si personalităţi glorioase;-implică meditaţie solemnă;-tonul este mobilizator;
Sugestii de receptare:-tema operei studiate;-sentimentele poetice si ideea lirică exprimată;-insuşirile omagiate de autor în acest cîntec de laudă;-succesiunea imaginilor artistice;-rolul exclamaţiilor retorice şi al invocaţiilor retorice;-apelul la imagini artistice de o deosebită plasticitate;-linie lirică simplă dată de solemnitatea sentimentului de preacinstire, de preţuire;-onstrucţiile metaforice traduc vibraţia sufletească a eului liric;-olul formelor verbale de persoana a II-a;-rolul elementelor de prozodie şi muzicalitate interioară a versurilor;-adresări directe, invocaţii, imperative, exclamaţii retorice, care exprimă patosul patriotic, admiraţia faţă de eroii glorificaţi.
Reprezentanti:Andrei Mureşanu “Deşteaptă-te române!”Vasile Alecsandri “Imn lui Ştefan el Mare”Vasile Voiculescu “Imn muncii” DoinaDefinitie:Doina este o specie a liricii populare, specifică poporului nostru, în care sunt exprimate direct cele mai variate sentimente: dor, tristeţe, iubire, ură impotriva asupritorilor, înstrăinare, regret,etc
Clasificarea:de dor de jalede dragostede haiduciede instrainare pastorestide cătănie.
Particulariti:- are caracter anonim (nu are un autor cunoscut);- are caracter oral (s-a transmis din generaţie în generaţie prin viu grai);- are caracter colectiv (este opera mai multor autori anonimi);- are caracter sincretic (se imbina muzica, poezia si dansul) .- reprezintă lirica reflexivă ( cîntec al omului singuratic);- reliefează tumultul sufletesc;- stil oral;- mare simplitate lexicală. Sugestii de receptare:- sentimentele dominante sînt exprimate sub forma unui monolog sau a unui dialog cu elementele naturii;- motivele poetice pregrante sînt dorul, motivul codrului, armonia om – natură;- implicaţiile sufleteşti ale Doinei sînt cu tonalitate tristă, duioasă;- explicaţia titlului şi a versului invocaţie “Frunză verde de…”;- lirismul discursului poetic oscilează între tristeţe şi speranţă;- tehnici specifice discursului oral: exclamaţii, vocative, repetiţii, formule consacrate, imperative, interogaţii;- procedee artistice (epitet, comparaţie, personificare, inversiune, invocaţie retorică);- elemente prozodice ( vers trohaic, monorimă/ rimă împerecheată, măsură alternantă).
Reprezentanţi:V. Alecsandri “Doine”M. Eminescu “Doină”O. Goga “Doină. Noi”
OdaDefinitie:Oda este o specie a poeziei lirice, alcătuită din strofe cu aceeaşi formă şi cu aceeaşi structură metrică, în care se exprimă elogiul, entuziasmul sau admiraţia faţă de persoane, de fapte eroice, idealuri etc.
Particularitati:- are caracter de adresare;- începe adesea cu o invocatie retorică;- ton solemn;- concentrarea sentimentului intr-o formă adecvată;- glorificarea, exaltarea eroului.
Sugestii de receptare:- sentimentele autorului exprimate intr+un monolog lyric;
- conţinutul ideatic pe strofe;
- urmărind însuşirile preamărite, elogiate;- imagini artistice dominante;- semnificatia termenilor cu sens figurat;- rolul invocatiilor şi al exclamatiilor retorice;- amplificarea patosului liric prin cuvinte cu bogate resurse affective;- modalităti de expresivitate artistică ca nivel lexical şi prosodic;
- tonul solemn al poeziei, versuri ample, mobilizatoare.
Reprezentanti:M. Eminescu “Odă în metru antic” Friedrich von Schiller “Oda bucuriei" Pierre Ronsard „Pacea”Nicolae Labiş „Odă Soarelui”
Pastelul
Definitie:Pastelul este o specie a liricii peisagiste in care se descrie un colt din natura, poetul exprimandu-si propriile sentimente in stransa legatura cu aspectele infatisate.
Particularitati si sugestii de receptare:- prezintă pictural o imagine subiectivă, statică / dinamică, într-un limbaj artistic;- planurile descrierii: elemente statice şi dinamice (terestre şi cosmice);- obiectul descris este un pretext pentru trezirea unor sentimente transmise cititorului la persoana I sau III.- prin motivul literar al relaţiei om- natură se exprimă trăirile sufleteşti legate de aspectul descries;- perspective abordată în descriere poate fi: a) de ansamblu/ prin plan b) departe/ aproape c) vertical/ static d) orizontal/ dinamic- compozitional se structurează într-un tablou sau succesiunea de tablouri;- rolul amănuntelor semnificative, tehnica acumulării şi a distribuirii unor elemente specifice obiectului descris;- ansamblarea imaginilor vizuale, auditive, olfactive, tactile, într-un discurs liric în care contemplatia este dublată de accente liric- meditative;- părţile de vorbire dominante sînt substantivul + adjectiv;- evidentierea modalitatilor de expresivitate artistică care spiritualizează discursul;- mijloacele stilistice sugerează: culori, forme, mişcări;- specificul trăirii poetice: organizarea ideilor şi a sentimentelor dominante;- rolul elementelor prozodice în percepţia afectivă a peisajului descris.
Reprezentanti:Vasile Alecsandri “Sfîrşit de toamnă”, “Malul Siretului”George Cosbuc „Vara”Ion Pillat „Mărţişor”
Citate despre Poezie* Poezia este ciupirea coardelor inimii şi realizarea muzicii cu ele.(D.Gabor)* Poezia e cântec de delfin. Nu orice ureche o poate percepe.(V.Butulescu)* Poezia este o oglindă care face frumos ceea ce este deformat.( P.B. Shelley) * Poezia este spunerea Fiinţei..este fondarea fiinţei prin cuvânt.(M.Heidegger) * Poezia e un mod ceremonial, ineficient de a comunica iraţionalul, este forma goală a activităţii intelectuale. Ca să se facă înţeleşi, poeţii se joacă, făcând ca şi nebunii, gestul comunicării fără să comunice, în fond, nimic, decât nevoia fundamentală a sufletului uman de a prinde sensul lumii.( George Călinescu) * O poezie este culminaţia unui mers lăuntric: mers în străchini sau mers astral.( Eugene Ionesco)* Poezia - trandafirul ce creşte în potir de aur, sufletul frumos.( M.Eminescu)* Poezia este arta de a face să intre marea într-un pahar.( Italo Calvino)* Poezia este însăşi viaţa, e umbra şi lumina care catifelează natura şi dă omului senzaţia că trăieşte cu planete lui în cer.( Tudor Arghezi)
* Poezia este un veşmânt în care ne îmbrăcăm iubirea şi moartea.(L.Blaga)* Poezia - o împărtăşanie a orelor de taină.( Vasile Ghica)* Poezia e o artă a limbajului, anumite combinări de cuvinte pot produce o emoţie pe care altele nu o produc şi pe care noi o numim poetică.( Paul Valery)* Poezia este muzica sufletului şi, mai presus de toate, a sufletelor mari şi sensibile. (Voltaire)* Poezia este zeificarea realităţii. (Edith Sitwell)* Poezia nu reprezintă altceva decât echilibrul mental al vorbirii(HD.Thoreau)* Poezia este dimineaţa omenirii, istoria sentimentelor înălţătoare, îndemnul permanent către bine şi adevăr. (Eusebiu Camilar)* Poezia este o stare de spirit, e o prietenie durabilă.( Nichita Stănescu)*Poezia este repaosul inteligenţei.( Titu Maiorescu)* Poezia este viaţă înainte de a fi artă.( V.G. Belinski)* Poezia este creaţia ritmică a frumuseţii în cuvinte.( Edgar Allan Poe)* Poezia este o revărsare spontană de sentimente puternice.( W.Wordsworth)* Poezia este căsătoria realităţii cu idealul, în sufletul poetului.(B.P. Haşdeu)* Poezia este revelarea unui sentiment pe care autorul îl crede interior şi personal, dar pe care cititorul îl recunoaşte ca fiind al său.( Salvatore Quasimodo)
* Poezia este jurnalul animalului marin care trăieşte pe uscat dorind să zboare în aer. * Poezia este o căutare de silabe pentru a fi strigăte la barierele necunoscutului şi incognoscibilului. * Poezia este scrierea fantomatică care spune cum sunt făcute curcubeele şi de ce dispar.( Carl Sandburg)* Poezia este o ştiinţă la fel de exactă ca şi geometria.( Gustave Flaubert)
* Poezia este gravitaţia sufletului.( Costel Zăgan) Citate despre doina* De cite ori aud doina,imi pare ca aud Modova plingind dupa Gloria sac ea veche(Vasile Alescandri) * “Doina este cea mai vie expresie a sufletului romanaesc. Ea cuprinde simtirile sale de durere, de iubire si de dor. Melodia doinei, pentru cine o intelege, este chiar plangerea duioasa a patriei noastre dupa gloria sa trecuta !”* “…Este cantecul cel mai frumos, cel mai jalnic, cel mai cu suflet ce-am auzit eu pe lume”* “Doinele compun o avere nationala, demna de a fi scoase la lumina ca un titlu de glorie pentru natia Romana.”( Vasile Alecsandri)* “Doina si iar doina!...canticul meu e versul de moarte a poporului la sezatoarea priveghiului…”* “Doina nu este numai un fruct amar al durerii, ci in acelasi timp cantecul razvratirii.
Nuvela
Definitie:o lucrare de ficţiune care este de obicei scrisă în proză, în mod obişnuit sub formă de naraţiune.
Clasificarea:-Nuvela filosofica (“sarmanul Dionis’’)-Nuvela sociala(“canuta, om sucit”)-Nuvela istorica(“Al. Lapusneanu”)-O prezentare a locului unde se desfaşoară acţiunea şi a personajelor -Un eveniment care modifică situatia - O serie de actiuni puse în pericol de acest eveniment cheie -Un deznodământ care stabileşte noua situatie*Nuvela psihologica (“Moara cu noroc”)Este un singur eveniment , conflicit interior, exterior; aceentul este pus pe trasaturile morale; iceputul si sfirsitul contine o morala*Nuvela fantastica(“La tiganci”)- Existenta celor doua planuri: real-ireal; în planul lumii familiare patrunde un eveniment misterios, inexplicabil prin legile naturale - Disparitia limitelor de timp şi de spatiu la aparitia elementului misterios/ireal- Compozitia gradata a naratiunii întreţine tensiunea epica- Final ambiguu- Relatarea întâmplarilor la persoana I de catre cel care le-a trait sau de catre martor- Pentru a face ca inexplicabilul sa devina acceptabil
Particularitati:-un singur fir narativ, urmărind un conflict unic, concentrat-personajele nu sunt numeroase, fiind caracterizate succinct-nuvela prezintă fapte într-un singur conflict, cu o intrigă riguros construită, accentul fiind pus mai mult pe definirea personajului decât pe acţiune.
Genul Epiccuprinde acele opere literare în care ideile şi sentimentele autorului nu sunt transmise direct, ca în cazul genului liric, ci indirect, prin intermediul acţiunii şi al personajelor. Genului epic îi corespunde, ca mod de expunere, naraţiunea. De aceea, într-o operă epică există trei elemente defibitorii: acţiunea (întâmplările prezentate, frecvent, în ordinea desfăşurării lor), personajele şi autorul.BasmulDefiniţie Basmul este o creatie literara care la origine se comunica nemijlocit, prin viu gai, de la un povestitor carte ascultatoriisai. Acest mod de transmitere directa, specific culturii populare se numeste oralitate.
ClasificareaBasme cu animale (povestiri cu protagonisti animale carora li se gasesc corespondent in ordinea umana pe baza unor trasaturi considerate specifice)(“Capra cu trei iezi”, “Punguta cu doi bani”)basme culte (“Povestea lui Harap-Alb”, “Fat-Frumos-din-Lacrima”, “Doi feti cu stea in frunte”)Basme fantastice (naratiuni in care este reprezentata o lume neobisnuita, de proportii fabuloase)Basmul popular este numit basm fantastic, care apartine imaginarului si sinonim cu cel de fabulos, miraculos.Basme nuvelistice (naratiuni care asimileaza intr-un orizont fabulos sau hiperbolic aspecte de existenta cotidiana): “Soacra cu trei nurori”, “Povestea lui Stan Patitul”.Basmul popular - personaje-caracteristici:
Particularitati si sugestii de receptare:
sunt atat oameni cat si fiinte imaginare;sunt grupati in doua serii opuse: personaje negative si pozitive;sunt universali: feciorul de imparat sau de om sarac, fratele cel mic, zmei, imparati;sunt secundati de donatori, personaje care-l sprijina pe erou in actiunea sa;se compun dintr-o marime constanta, functia, si una variabila, atributele exterioare;marimea variabila nu da varietate de substanta personajelor, acestea diferentiandu-se doar prin varsta, sex, conditie, etc. Roman
Definiţie:este specia genului epic, în proza, de mare întindere, cu o actiune complexa ce se poate desfasura pe mai multe planuri, cu personaje numeroase a caror personalitate este bine individualizata si al caror destin este determinat de trasaturile de caracter si întâmplarile ce constituie subiectul operei.
Clasificarea:
Romanul Doric :Doric- prima vîrstă a romanului, o vîrstă „a iluziei şi inocenţei genului” (sec. XVIII- XIX)Trăsături:- lume omogenă, raţională- aici intră romanele traditionale care se vor oglinda vietii- morala tuturor triumfă asupra moralei unuia singur- eroii sunt energici, ambiţioşi şi constituie tipologii- ele sunt scrise de obicei la persoana a treia de catre narator omniscient- timpul e urmarit liniar- se încadrează romanul frescă, cronică şi istorie.„Mara” de I.Slavici, „Răscoala”, „ Ion” de L.Rebreanu, „Moromeţii” de M.Preda, „Enigma Otiliei” De G.Călinescu.
Romanul Ionic:Ionic - a doua vîrstă a romanului, „o vîrstă a conştiinţei de sine”.Trăsături:- preferă analiza şi confesiunea- sunt scrise de obicei la persoana a întîi- naratorul devine personaj- personajul e singuratic, izolat- firul temporal nu mai e cronologic- unitatea de perspectivă, o singură conştiinţă unifică realitatea şi îi conferă coerenţă- compoziţia este modernă- modul de expunere dominant este monologul- finalul este deschis „Ultima noapte de drgaoste, prima noapte de război” de C.Petrescu, „Patul lui Procust”, „Adela” de G.Ibrăileanu, „Concert de muzică de bach”, „Maytrei” de M.Eliade.
Romanul Corintic:Corintic-înfăţişează o vîrstă a ironiei (a doua jum. A sec XX)Trăsături:- subiectul e ambiguizat, ascuns- dispariţia eroului- personajele par măşti, marionete, trase de sfoarele autorului- păpuşar- eroii sunt in eternă căutare a sinelui, în conflict cu sistemul politic şi social, trăiesc experienţe tragice- cultivă parodicul, atipicul, ludicul, alegoria, simbolul, caricatura, masca.- deconstrucţia formelor epice„Crai-de-Carte-Veche” de Matei Caragiale, „Creanga de aur” de M.Sadoveanu, „Cartea milionarului” de. Şt. Bănulescu.
Schita
Definitie: este o operă epică, în proză, de dimensiuni reduse, cu o acţiune restrânsă la care participă un număr mic de personaje, surprinse într-un moment semnificativ al existenţei lor.
Particularitati:-Acţiunea se desfăşoară pe o durată scurtă-actriunea are loc într-un decor unic-Personajul principal este caracterizat într-o manieră stilizată, construcţia sa fiind realizată din perspectiva unei trăsături interioare.
Reprezentanti:Ion Luca Caragiale “Momente şi schiţe”Emil Gârleanu „Nuvele.Schiţe.Povestiri. Volumul I”Ioan Alexandru Brătescu-Voineşti„Nuvele şi schiţe”
Balada
Definitie Poezia (epice) cu subiect fantastic si legendar (de celebrare a unui erou)
Clasificarea-balade fantastice: Soarele si Luna-balade legendare: Manastirea Argesului-balade pitoresti: Miorita-balade istorice: Cantecul lui Constantin Brancoveanu-balade familiale: Ghita Catanuta
Particularitati:-este o specie a genului epic totdeauna – in versuri-apartine literaturii populare; dar si celei culte;-se canta – rareori se recita, se citeste (cantarea are un caracter solemn si dramatic-inglobeaza o mare varietate de teme si motive
Sugestii de receptare:-Personajele intruchipeaza un ideal uman -Actiunea lupta se da intre inteligenta si forta-Naratiunea este rectilinie(schematica) care fixeaza un singur moment – rareori 2-3
Povestirea
DefinitiePovestirea este o specie a genului epic, în proză, în care se relatează fapte din punctul de vedere al unui narator, care este martor sau participant (sau ambele variante) la evenimentul povestit.
Clasificarea -după formă: povestire în versuri şi în proză, povestirea în ramă.-după conţinut: satirică, fantastică, filozofică, romantică, pentru copii.
Caracteristicile ca dimensiuni, povestirea se situează între nuvelă şi schiţă;-naraţiunea povesteşte un singur fapt epic;-accentul este pus pe întâmplări, pe evenimente şi nu pe personaje;-construcţia subiectului este mai puţin riguroasă decât în nuvelă sau în schiţă;-timpul faptelor relatate este în trecut;-existenţa ceremonial al “istorisirii”, adică sistemul de convenţii, arta de a povesti, care presupune: crearea atmosferei evocatoare, captarea atenţiei, motivarea deciziei de a istorisi, tehnica amânării, suspansul.
Reprezentanti:în literatura universală: N.Gogol, E.A.Poe, Turgheniev, G.Flaubert, E.Zola etc.în literatura română: M.Sadoveanu, V.Voiculescu.
Referinte critice
Sarmanul Dionis *Câţi oameni sunt într-un singur om? Tot atâţia câte stele sunt cuprinse într-o picătură de rouă sub cerul cel limpede al nopţii.*Lumea-i visul sufletului nostru. Nu există nici timp, nici spaţiu - ele sunt numai în sufletul nostru.*Dacă lumea este un vis, de ce n-am putea să coordonăm şirul fenomenelor sale cum voim noi?*Dar vei fi băgat de samă o împrejurare: cartea mea, citind-o în şir, rămâne neînţeleasă... dar orideunde-i începe, răsfoind tot la a şaptea filă, o limpezime dumnezeiască e în fiecare şir.*Sufletul călătoreşte din veac în veac, acelaşi suflet, numai că moartea-l face să uite că a mai trăit.*În adâncurile sufletului coborându-ne, am putea trăi aievea în trecut şi am putea locui lumea stelelor şi a soarelui.*Nu cumva îndărătul vieţii e un regizor a cărui existenţă n-o putem explica?*Lumea-i visul sufletului nostru.*Lumea e un vis - un vis searbăd, de motan.
Padurea spinzuratilor* ”In sensul analizei evolutive a unui singur caz de constiinta, un studio metodic , alimentat de faptele precise si de coencidenta , impins dincolo de tesatura logica , in adinciturile inconstientului” eugen Lovinescu”
„ Dacă Pădurea spînzuraţilor ar fi fost doar un roman al aspiraţiei românilor de pretutindeni pentru unitate şi independenţă naţională, însemnătatea lui s-ar fi mărginit exclusiv la cadrele naţiunii noastre. Dar el atinge valenţe universale tocmai pentru că ridică idealul naţional la proporţii transcedente, facînd să trăiască în eroul principal, Apostol Bologa, acea „conştiinţă nenorocită” născută din neputinţa individului de a soluţiona interior contradicţia între existenţă şi esenţă.” (Hegel) "Pădurea spînzuraţilor este construită în întregime pe schema unei obsesii, dirijînd destinul eroului din adîncimile subconştientului" (Tudor Vianu). „Nimic nu ne împiedică să presupunem că Rebreanu datorează forţa şi intensitatea conturării conflictelor tocmai împrejurării că raportează existenţa socială a prezentului descris la un model ideal, cel al unei umanităţi libere de orice constrîngere.” (Mic dicţionar, scriitori români) " Debuturile atât de puţin semnificative ale autorului , nu se explică numai prin evoluţia prea înceată a talentului său ci şi prin natura geniului în care s-a încercat ; creator obiectiv prin îngrămădire de imponderabilitate şi prin construcţie arhitectonică , chiar şi în operele din urma talentul lui se desfăşoară lent şi nu se poate fixa în plas interesului unei construcţii laborioase decât după un număr destul de mare de pagini " (E. Lovinescu) "Niciodată realismul românesc, înaintea lui Rebreanu, nu infiripase o viziune a vieţii mai sumbră, înfruntînd cu mai mult curaj urîtul şi dezgustătorul, întocmai ca în varietatea mai nouă a realismului european, crudul naturalism francez şi rus." "Rebreanu este un analist al starilor de subconstienta, al invalmaselilor de ganduri, al obsesiilor tiranice" ( Tudor Vianu).
Harap –alb* "Iubite cetitoriu, Multe prostii ai fi cetit de cand esti. Ceteste, rogu-te, si ceste si, unde-i vede ca nu-ti vin la socoteala, ie pana in mana si da si tu altceva mai bun la ivala, caci eu atata m-am priceput si atata am facut. Autoriul" · "Opera lui Creanga este epopeea poporului roman. Creanga este Homer al nostru. in Creanga traiesc credintele, eresurile, datinile, obiceiurile, limba, poezia, morala, filosofia poporului”Lazar Saineanu clasifica “Povestea lui Harap-Alb” in ciclul faptelor exceptionale.Intr-un studio sustinand ideea stereotipiei basmelor am adoptat ipoteza ca un basm e compus din cateva situatii-sabloane,un fel de elemente prefabricate,scutind pe narrator de eforturile inventiei.Bineinteles,sabloanele se desfasoara urmarind un tel final,o idée morala.Focloristic vorbind, “Povestea lui Harap-Alb” e un basm din cele mai autentice si cu sabloane ,unele plurimilenare si de o circulatie euro-asiatica larga.Harap‑Alb devine un erou exemplar, nu prin insusiri miraculoase (cum se intampla in basmele folclorice), ci prin extraordinara lui autenticitate umana. Stapanit adeseori de fric, plin de naivitati si slabiciuni omenesti, este nevoit sa dea primele probe de curaj si barbatieAndrei NicoaraExista insa si multe deosebiri ce releva caracterul de basm cult al operei: intinderea mare a textului care este alcatuiut dintr-un lant de “micronuvele”, fabulosul este tratat in mod realist, povestile lui Creanga fiind caracterizate prin „originala alaturare a miraculosului ce cea mai specifica realitate” –G. Calinescu
Ion *“Ion e cea mai puternica creatiune obiectiva a literaturii romane”. (E. Lovinescu)*“Ion este cel mai frumos roman romanesc si unul din cele mai tipice opera de acest fel in literatura universala.” (Mihail Dragomirescu)*“Ion este opera unui poet ce canta cu solemnitate conditiile generale ale vietii, nasterea, nunta, moartea.” (G. Calinescu)*“Ion e un poem epic , solemn ca un fluviu american , o capodoperă de măreţie liniştită “.(G. Calinescu)*”In Ion miscarea epopeica, rituala era aceea care-I determina adancimea, nu propriu-zis observaia, Rebreanu fiind un mare creator tocmai prin intuiia ritmului etern al existenei satului.”*‘’Viata etrnizata prin miscarile sufletesti’’ L.Rebreanu*“In societatea taraneasca femeia reprezinta doua brate de lucru,o zester si o poducatoare de copii’’ G.Calinescu*“viclinimea instincuala , caracteristica oricarei finite reduse, i-a determinat actiunile” Calinescu
Moara cu noroc *Pe cei tari îi încântă sarcina grea(Slavici)*“Slavici n-a uitat niciodata ca debutul sau literar a fost un act al vointei lui Eminescu, expresia unei intuitii straine de el insusi. Eminescu vedea in Slavici altceva – si mai mult – decat era ele insusi in stare sa vada. Cum se spune, i-a « fortat mana » ; nu pentru a-l abate de la rostul sau, ci pentru a-l reda acestui rost” ( Lucian Raicu )*“Lumea satelor, la noi a gasit in Slavici unul dintre cei dintai cronicari fideli si realisti” ( Al. Philippide ) *“Ion Slavici introduce oralitatea populara in scrierile sale inaintea lui Creanga. (…) Pentru desavarsita stapanire a acestei unelte stilistice, ii lipseste insa lui Slavici jovialitatea si verva lui Creanga.” ( Tudor Vianu )*« Ceea ce pare nou si fara asemanare in epoca inceputurilor lui este analiza psihologica pe care Slavici o practica intr-un limbaj abstract.(…) povestitorul vede oamenii lui dinlauntru, in sentimentele sau in crizele lor morale. » ( Tudor Vianu )*« Samadaul Lica este un hot si un ucigas, acoperit de persoane tari, interesate sa aiba un om cu experienta. Carciumarul Ghita se asaza in drumul pocarilor, unde se castiga bani multi si se pune la mijloc, intre ordinea juridica a satului si legislatia mutuala a hotilor. Drama lui complexa este analizata magistral. » ( George Calinescu )*« E inainte de toate un autor pe deplin sanatos in conceptie ; problemele psihologice pe care le pune sunt desemnate cu toata finetea unui cunoscator al naturii omenesti ; fiecare din chipurile cari traiesc in novelele sale e nu numai copiat de pe ulitele impodobite cu arbori ale satului, nu seamana in exterior cu taranul roman, in port si in vorba, ci cu fondul sufletesc al poporului, gandesc si simt ca el. » ( Mihai Eminescu )In primul rand, puritatea vocabularului, Slavici, cu toate stangaciile lui si cu stilul lui neindemanatec, are o curata si aspra limba romaneasca » ( Al.Philippide )
Morometii*“Moromete este „un contemplativ inteligent, temperat, un <filozof> iubind <liniştea> şi mai ales iubind libertatea, independenţa de gândire şi exprimare a opiniilor”.
Enigma Otiliei
*In „Arca lui Noe”, Nicolae Manolescu identifica, analizeaza si clasifica sursele comicului prezente in roman: „Comicul din Enigma Otiliei este esentialmente rezultatul procedeelor critice folosite de autor ... Cel putin in patru privinte Enigma Otiliei poate fi studiata ca romanul comic al unei vocatii critice si polemice: tipologia redusa la clara esenta si aproape mecanica; deplasarea observatiei din centru spre periferia claselor morale, de la tip la caz , cu alte cuvinte excesul si caricatura; exhibarea interioritatii si dezvaluirea motivatiilor; prezenta unor teme si motive caracteristice comediei clasice.”*„Stereotipiile, gesturile si formulele rutiniere” puse cap la cap formeaza impresia de „joc epic” de care vorbea Ion Negoitescu.In cartea sa, „De la Ionla Bietul Ioanide”, aparuta in 1974, criticul Nicolae Balota remarca latura comica a romanului: „Satiriconul lui Calinescu nu e doar joc, ci si satira, prin utilizarea ironiei, a sarjei, a traiectului si parodie, prin intoarcerea pe dos sau rasturnarea valorilor absolute. Caracterologia lui George Calinescu este caricaturala. Multimea caricaturala inconjoara un mic numar de inocenti... Personajele sunt prezentate la inceputul romanului prin stereotipii, gesturi si formule rutiniere... Consecventa personajelor este atat de mare, incapatanarea lor de a se repeta atat de tenace, incat inertia lor... starneste rasul.”*Paul Georgescu observa, analizand formula de roman a lui Calinescu, „atenuarea clasicismului prin realism; tendinta generala a operei este clasicista, cu fioruri romantice integrate; romanul este o tragedie in sensul ca actiunea decurge necesar din caracter, dublat de comedie, daca analizam raportul dintre energie si tel, dintre mediu (obiectiv) si dorinta (subiectiva).”*„In tot timpul lecturii persista impresia de joc epic, de mecanic si nu de organic, de masinarie perfecta, uluitoare in precizie, imitand viata pana la iluzia formala.”*„Autorul a procedat clasic, cu metoda balzaciana a faptelor concrete, a experientei comune, fixand in niste cadre sociale bine precizate o fresca din viata burgheziei bucurestene. Nimic livresc, nimic inventat in atmosfera in care personajele evolueaza: impresia de realism este covarsitoare.”
O scrisoare pierduta
‘’Ion Luca Caragiale este cel mai mare dramaturg roman. Critica literara a remarcat exceptionala inzestrare a lui Caragiale pentru comic in comedii, si pentru analitic (analiza sufleteasca, psihologica) in nuvele si in drama Napasta. Deci se vorbeste de bivalenta spiritului caragian. In acest sens criticul literar Maria Vada Capesan considera ca dimensiunea operei lui Caragiale se intinde de la masca la hau (simbol al rasului – profunsime, adancime sufleteasca, zona ascunsa a constientei)’’
La tiganci
*„ Gavrilescu vede realitatea zilnică prin oglinda iluziei lui, arta . Ca pianist , el trăieşte frecvent pe un alt portativ al existenţei. Arta este orgoliul şi, totodată , forma lui de apărare. (Eugen Simion)*„ Gavrilescu (La ţigănci) îşi aminteşte o poveste de tinereţe cu sentimentul că aceasta a fost tragedia vieţii sale. Practic, după o existenţă mediocră şi resemnată, el îşi aminteşte un episod care i-ar fi putut schimba viaţa şi pe care îl retrăieşte, în moarte. Gavrilescu este surprins de ceea ce conţine memoria personală, mai exact, de amănunte refulate: iubirea lui neîmplinită pentru Hildegard. Această recuperare a amintirilor îi dă şansa unei morţi individuale.”„ La ţigănci – o capodoperă a fantasticului românesc”(Eugen Simion)La ţigănci – „reverberaţie de sensuri a fiecărui element epic „ În nuvela mea este, şi nu este o lume reală, o lume în care se trăieşte şi se moare zi de zi.” (M.Eliade)Aceste episoade (din „La ţigănci”), „ despărţite grafic, în număr de opt, constituie etapele distinctive ale aventurii lui Gavrilescu, perfect simetric organizate. Deci, după un episod introductiv plasat în lumea cotidiană , normală a lui Gavrilescu, urmează trei episoade în lumea exterioară , acum „anormală”, dezorganizată şi, în fine, reîntoarcerea la ţigănci şi plecarea definitivă „dincolo”.” (Sorin Alexăndrescu)„ La ţigănci – o nuvelă de Mircea Eliade, scrisă româneşte, cu atmosfera de crepuscul bucureştean a anilor de dinaintea celui de-al II-lea război mondial, povestea unui personaj, vrăjit de mitul dragostei, un muzicant modest, candid, setos de puritate, atent la timpul existenţei sale interioare şi prea absent la timpul cotidian şi la nemiloasa lui scurgere, un om furat de jocul fantastic dintre aceste două timpuri, traversînd momente de tragică umilinţă care nu-i maculează însă puritatea, căutîndu-şi dragostea pierdută şi aproape trăită şi pe care şi-o regăseşte abia în zarea unui vis, dar pe o culme de nesfîrşit, unde visul e vecin cu opusul existenţei.” „Există mai multe nivele, mai multe axe stilistice în proza lui Eliade. Realul, imaginaţia, fantasticul, miticul etc. Sunt posibilităţi ce se grupează în jurul uneu teme fundamentale – relaţia dintre sacru şi profan – prozatorul ne oferă lecţia spectacolului.” (Eugen Simion)„M.Eliade este cea mai integrală şi servilă întrupare a gidismului în literatura noastră.” (G.Călinescu)„Eliade – cel mai important scriitor fantastic în proza românească modernă.”
Dictionar literar
Concepte operationale
Actant – tip de personaje, categorie personala (rau facatoare)Actor – personaj implicat in diegezaActorial – extern,indirect naratiunea se transpune la persoana 3 din perspectiva unui personaj, pers narrator,nareaza la pers 1 Auctorial- narator in calitate de autorAvatar – incarnarea a sufletului, in limba actuala acest cuv are doua forme pentru plural: avatare, avataruriArhitip– imagine initiala dar si tipara,model dipa care se alcatuieste o lume.Imagine ideala nascuta din mentalitatile colectiveConexiuni extra text- legaturi,nexuri,analogii care se pot stabili intre o opera si alteleCronotop denumeste relatia esentiala dintre timp si spatiu intr-o naratiune. Didascalia- remarcile autorului din partea initiala a operei dramatice cu privire la personaje,timp,spatiu si din parantezele textului in calitate de instructiuni adresate actorilor cu referire la valentele personajelor pe care le reprezinat sau la jocul scenicDiegeza – subiect, istorie Discurs - este relatarea unui eveniment sau a unei serii de evenimente si implica instantele comunicarii narative, un narator, un cititor si un mod de a face cunoscute evenimentele si personajele. Discursul este o expunere orala sau scrisa a unei teme in fata unui auditoriu cu scopul de a-l convige, de a-l emotiona.Elemente paratextuale – contratitlul , titlul,subtitlul,note, subsol, motourileEul poetic- subiect empiric,al valorilor absolut general valabileEul lyric- subiectul creator,izvorul starilor personale;este vocea interioara a creatorului de opera liriceEul epic - povesteste istoria,participa la ea asumind-oExtrasec- – care vine de afaraIntrasec - care constituie partea launtrica proprie si esentiala a unui lucruFolcalizare reprezinta perspectiva din care evenimentele unei naratiuni sunt aduse la cunostiinta cititorului de catre autor. Ea implica si concentrarea evenimentelor prin revenire, insistenta, etc.Hierografic- act prin care se manifesta sacrulLemex - cuvintLimbaj alchimic – limbaj care se adreseaza mai mult inimii decit ratiunii,care comunic sensuri ascunse si descifrabile doar initiatilorMetafizic – cale de cunoastere a lumii, din nutru ei,reuneste doctrina, logica si misticaMeta literature – literature despre literature, referinte critice Misto gog- care asista si indrumaNeofit- cel care se pregateste sa se intieze sa treaca un prag (Harap-Alb)Nex – legătură, înlănţuire între lucruri, fenomeneOrfism- 1. Doctrină de mistere orfice care preconiza dualismul suflet-corp, considerând corpul ca „temniţă” a sufletului, precum şi credinţa în metempsihoză. 2. Tendinţă în pictură, care, prin folosirea culorilor dure urmărind efecte poetice şi muzicale, crea impresia de mişcare şi luminozitate, anunţând astfel arta abstractăProfane – 1.Care este ignorat intr-un domeniu oarecare 2.Care nu tine de religie 3.Care nu respecta lucrurile considerate sacruSacru- 1.Cu caracter religios, privitor la religie, care aparţine religiei 2. Fig. Care inspiră sentimente de veneraţie, scumpSintagma- Unitate sintactică stabilă, formată din mai multe cuvinte sau dintr-o locuţiune, constituind o parte a unei propoziţii sau a unei fraze
Procedee literare
a)Procedee narativetehnici narative :
Insertia – procedeu narativ care consta in includerea unei povestiri in interiorul alteia (povestirea in rama)Inlantuirea – procedeu de legare a segventei intrun text narativAlternanta – procedeu narativ care consta in schimbarea planurilor de actiuneProlepsa – procedeu menit sa anticipeze, sa trimita la o actiune care va avea loc in viitorElipsa narativa - trecera in tacere a unui element narativ despre care se da de inteles ca sa intimplat fara detaliiRetrospectia-(flach-back) – prin memorare afectiva se refac anii de formare a personalitatii erouluiIntrospectia - este o tehnica specifica romanului de analiza psihologica, o modalitate prin care personajul isi sondeaza starile sufletesti pana la nuante infinitezimale. Procedeul literar specific de realizare a introspectiei in romanul modern este monologul interior.Suspans-1. Moment de maximă emoţie într-un film, spectacol, roman, când se aşteaptă deznodământul 2. Stare de tensiune provocată de un astfel de moment
Evocarea- compozitie literara in care se evoca cevaRezumarea- Acţiunea de a rezuma şi rezultatul ei; sintetizare, rezumatDigresiunea – abatere, indepartare de la subiectul tratatAcumularea de imagini artistice – procedeu artistic unde sunt prezente multe imagini artisticeGradatia- figură de stil care constă în trecerea treptată, ascendentă sau descendentă, de la o idee la alta
b)Procedee de caracterizare :
Caracterizare de naratorpersonajefapteMonolog interior- rocedeu literar specific romanului sau nuvelei de analiză psihologică, prin care personajul supune introspecţiei propriile sentimente.Solilocviul- monolog formulat in prezenta sau absenta unui recepror , corespunzand monologului interiorDescrierea cadrului naturii sau portretulTehnica basoreliefului, tehnica detaliului-scoaterea in evidenta a unui delatiu,reintoarcerea in timpHiperbola, Antiteza
c)Procedee artisticestilistice :
Figurile de stil,moduri de expunere
Genul Dramatic cuprinde acele opere literare încare conţinutul de idei, sensul operei sunt evidenţiate prin jocul unor actori, care întruchipează personajele pe o scenă, în faţa sşpectatorilor. Între spectatori şi scriitor (dramaturgul) apare o convenţie, spectatorul admiţând ideea că pe scenă apar adevăraţii eroi. Principalul mod de expunere într-o operă dramatică este dialogul (şi monologul). Opera dramatică nu este scrisă pentru a fi citită, ci pentru a fi reprezentată pe scenă.
Drama
Definitie: specie a genilui dramatic in proza, plasata intr-e comedie si tragedie , avind conflicte puternice intre personaje, conceptii si actiuni cu deznodamint grav.
Clasificarea:•Sociala, istorica, romantica.•Psihologica, satirica, antica.Particularitati:•Personaje puternice, comlexe, imbinind trasaturile positive si negative.•Sublimul se imbina cu grotescul, tragicul cu comicul.•Prezenta elementelor lirice. Reda viata in toata complexitatea.
Reprezentanţi:
,,Razvan si Vidra’’ – drama istorica, ,,Mesterul Manole’’ – drama de idei.
Tragedia
Deninitie: specie a genului dramatic in versuri sau in proza, care are conflicte puternice, acţiune gravă si deznodămint tragic.
Paticularitati•Personajele– inflexibile.•Personajul se clasifica ca un ideal.•Contine conflicte psihologice intre om si destin,datorie si pasiune.•Sentimente marete: patriotismul, dragostea, demnitate.Sugestii de receptie-Caracteristic"Orice comportament si orice gandire sunt caracteristice persoanei si (...) sunt unice pentru aceasta."-Personalitatea este organizarea dinamica in cadrul individului a acelor sisteme psihofizice care determina gandirea si comportamentul sau caracteristic.-Comportament si gandire"Acesti doi termeni constituie o eticheta pentru a desemna tot ceea ce poate un individ sa faca (...).Ele sunt moduri de adaptare si desfasurare provocate de situatia ambientala in care ne aflam, totdeauna selectionate si conduse de sistemele psihofizice care alcatuiesc personalitatea noastra."
Reprezentanti,Antigona’’ de Sofocle
Comedia
Definitia: specia genului dramatic , în proză sau în versuri, care prezintă întîmplări, moravuri, personaje într-o manieră care trezeşte rîsul
Clasificarea: - comedia de situaţii - comedia de moravuri - comedia de caracter - comedia de intrigă - comedia de salon sec.XX - comedia eroică - comedia tragică - comedia grotească - comedia amară
Particularităţi: -acţiune şi deznodămîntul sunt vesele-piesele satirizează realităţile socialeşi slăbiciuni omeneşti, iar situaţiile sunt hazlii-comedia cultivă varietatea, neprevăzutul, încurcăturile de situaţii, personajle se supun nu destinului ci hazardului-personajele sunt oameni obişnuiţi, tipizaţi, construiţi pe baza unor dominante caracterologice, uneori îngroşate caricaturizate*comicul – este categoria estetică ce presupune o atitudine critică, un contrast dintre esenţa şi aparenţa unor situaţii, dintre fond şi formă dintre intenţie – acţiune - rezultat: - comicul de înţelegere (bonom) - comicul spiritual (glume, joc de cuvinte) - comicul buf (pantomimă, automatism) - eroi-comicul (tratarea lamodului eroic a personajelor derizorii) - tragicomicul (aspect comic de suprafaţă )
Reprezentanti: „ Chiriţele” de V.Alecsandri  
DIN BLOGURILE MOLDOVEI