***

* * *

Vindecă-mă, Doamne, de poeme,

Să pot fi frumosul fericit,

Care lacrima a-nveşnicit

Şi că n-ar putea muri, se teme.

 

Vindecă-mă de nesomn, Părinte,

Dezlegare de cuvinte dă-mi,

Să nu-ncerc să mă aduc aminte,

Trecînd ale rugăciunii vămi.

 

Vindecă-mă, Tată, de frumseţe,

Să fiu cînt de taină, jinduiesc,

Spălă-mă de moarte şi tristeţe

Şi învaţă-mă să mă găsesc.

 

Vindecă-mă, Cerule de Paşte,

Spune-mi că pot fi un om firesc

Şi în noaptea care m-o renaşte

Să-i declar Rosalbei c-o iubesc.

 

M-am tot săturat de jurăminte

Şi-ncrezut fiind că n-ai să poţi,

Te implor, înlăcrimat la porţi:

„Leapădă-mă, Doamne, de cuvinte!“