Rare ori să mă gîndesc la astfel de lucruri,dar astăzi am făcut-o.
M-am gândit la toate locurile care le-am vizitat și „savurat” , însă, doar unul singur mi-a rămas prins de inimă.
Mai țineți minte această postare? >>>> „Ale amintirii valuri” (09.12.2011)
De aici am și început.
Azi,mai tare ca niciodată, mi se trage sufletul acolo.
Văd acel peisaj, verde și lipsit de oameni, și nimic altceva decît NOI.
Locul inspirației mele, sursa mea magică de energie. Pentru că acolo e altă „lume”, e a noastră proprie, unde aerul e parfumat cu miros de dragoste, de „tine” și „mine”.
Eu azi aș da orice ca să-l mai văd o singură dată, lumea noastră mică, ascunsă, pe care am descoperit-o NOI.
JUR că o voi păstra veșnic. Eu voi avea grijă să nu se piardă. Va fi UNICUL meu LOC de refugiu,și doar „ACOLO” te voi chema,în șoaptă………
Filed under: Din Viață..., Stare de suflet Tagged: acolo, amintiri
