Doua luni nu ne-am vazut, din cind in cind m-ai scriai pe net, dar totusi nu ne vedeam. Ai spus ca o sa ma suni cind o sa ai incredere in mine, cind o sa crezi in ceea ce spun, si iata ca sunetul asteptat nu a mai avut loc. Dar ti-ai amintit intr-o buna zi ca parca iti trebuie ceva, sau poate dorul s-a napustit asupra ta, nu stiu care e cauza, dar mi-ai scris sa ne vedem ca sa-ti transmit ceva. Asteptam nespus de mult acest moment, toata ziua nu mi-am gasit loc in casa, ba eram pe pat, ba pe scaun, si totusi tu nu veneai. Am fost la magazin ca sa-mi cumpar rasarita ca sa treaca timpul mai repede si sa am o ocupatie, dar si asa ma gindeam cum va fi intilnirea noastra. Ce ne vom spune, cum vei reactiona cind ma vei vedea, cum eu o sa reactionez, desi inainte de asta am facut un scenariu ce si cum sa fac si spun. Cind ai venit, te-am vazut si mi-am pierdut graiul, nu stiam ce sa zic, de la ce sa incep, dar intr-un final m-am linistit. Te-am invitat in casa, ca sa fiu politicoasa, desi eram singura acasa ma temeam sa nu-ti sar in brate si sa nu-ti mai dau voie sa pleci. Ti-am dat ce mi-ai cerut si am deschis usa sa pleci, dar inima mi se zbatea sa nu t las, desi supararea mea ca nu m-ai felicitat de ziua femeilor a fost mai presus. Ai iesit, ti-ai dat seama ca sunt singura si credeai ca o sa te invit la un ceai, dar nu a fost sa fie, ai inceput vorba de lucru, de bani si am facut asa ca sa crezi ca sunt indiferenta de ceea ce zici, dar in gind aveam atitea intrebari care au ramas fara raspuns. Vroiam mai repede sa pleci ca nu mai puteam sa ascund fata, ca sa nu vezi cit tremuram cind vorbeam, nici cind zic o poezie in fata unui public enorm, nu am asa emotii. In sfirsit ai plecat, am incercat sa ma linistesc, picioarele imi tremurau, nu-mi ajungea aer. Am iesit inco odata in coridor sa ma conving ca ai plecat, daca mai erai pe scara, dar deja plecasei. Am vrut sa-ti sun, sa-ti spun sa stai, sa te cuprind, sa-ti spun cind de mult te iubesc, dar mindria si ceea ce ai facut tu, a fost mai presus, am vazut cum plecai cu capul in jos si mi-am spus, el nu mai este al tau, trebuie sa-i dai drumul, sa fie fericit cu persoana in care va avea incredere, cu persoana care il va iubi mai mult decit eu si el o va iubi mai mult decit pe mine. Asta cel mai mult m-a oprit. Vreau doar sa fii fericit, desi imi este interesant ce ai simtit tu cind m-ai vazut dupa doua luni si care sunt sentimentele tale fata de mine.
Filed under: viata
