Inițial sărbătoarea cu origini în Statele Unite ale Americii, Chicago 1889, a reprezentat un omagiu adus muncitorilor care au fost împușcați și răniți în timpul protestelor acestora pentru reducerea numărului zilelor de lucru la 5 zile pe săptămână și a timpului de lucru la 8 ore. Mai târziu în țările comuniste, ziua de 1 mai a fost transformată într-o sărbătoare de stat însoțită de defilări propagandistice în care prin intermediul proletariatului se proslăvea ideologia comunistă.
Dat fiind faptul că această zi a fost declarată sărbătoare oficială de către Organizația Națiunilor Unite, structura din care face parte și Republica Moldova, ne ”obligă” oarecum să sărbătorim și noi această zi. Cât ține de aploarea și grandoarea evenimentului rămâne ca fiecare dintre noi să decidă.
Specificul activităților economice actuale odată cu trecerea la economia de piață a dus la schimbarea claselor sociale muncitorești și a specificului structurii diviziunii muncii. Astfel uzinele și fabricile au fost restructurate, reorganizate și în multe cazuri închise, iar gospodăriile agricole de producție, colhozurile, au fost transformate în gospodării tărănești. În locul lor au apărut blocuri de sticlă înalte până în nori, în care își desfășoară activitatea în cele mai dese cazurii tinerii. Pentru ei sentimentul acestei sărbători a murit odată cu colapsul socialismului, pentru unii poate că nici nu s-a născut. Apatia lor față de această sărbătoare este explicată și de faptul lipsei unui sindicat care să îi reprezinte, structură care mai este prezentă cu precădere în instituțiile statului. Mai mult chiar, interesul și așteptările pecuniare enorme pe care îl au noii reprezentanți ai clasei întreprinzătoare face ca acestă zi să fie una lucrătoare.
Astăzi, 1 mai este sărbătorită mai mult ca un tribut de plin nostalgie către un sistem care a apus acum două decenii, dar ale cărui ideologii rămân încă implantate în mințile părinților și bunicilor noștri.
Și acum mă întreb: mai este actuală această sărbătoare de sorginte socialistă? Un răspuns ar fi că: DA, este și anume în Republica Moldova cât și în alte țări post comuniste sau în curs de dezvoltare, unde partidele de stânga speculează preocuparea lor pentru oamenii muncii pentru a înroși un oraș, dar și pentru a răscoli amintirile generațiilor în etate prin evocarea trecutului ”glorios” al proletariatului.
