Tocmai de aceea am pus și cuvântul din paranteze- fiecare își alege ceea ce face (ori crapă ori mănâncă).
Omul cum se vede ajuns pe lumea asta, cu prima gură de aer, vrea imediat și o gură de mâncare. Și începe mititelu a căuta cu gurița și a ”proba” tot ce se apropie de față și într-un târziu dă de pieptul mamei și uite în acel moment se întoarce raiul din care nu demult dânsul a fost expulzat.
Mâncarea este o necesitate: mănâncă animalele, mănâncă păsările, mănâncă plantele (prin fotosinteză) și gâzele, mănâncă și oamenii- unii oameni mănâncă- majoritatea… crapă (mai ales în ținuturile noastre).
Nu există cultura mâncării- mâncarea a devenit un cult, un ritual.
De se face o nuntă sau o cumătrie- în primul rând să fie mâncare multă, cărnoasă, prăjită, afumată- felurite feluri; dulciuri și jeleuri- care mai de care de ”sofisticate” (depinde de procentul și varietatea chimicalelor). De parcă dacă ar fi mai puțină mâncare la nuntă ar părea mireasa mai urâtă ori soacrele mai cuminți, nici gând sau poate credeți că fiind mai flămânzei nuntașii nu s-ar lua la harță- ferească sfântul. O nuntă care se lasă cu pumni prevestește o familie tare ”întrebată” (cel puțin se va vorbi despre bătaia de la nunta cutăruia), iar dacă o cumătrie se lasă cu bătaie- atunci finuțul(a) garantat va fi caratist (ori caratistă, cu emanciparea asta femeiască nu te pui).
Înmormântările și pomenirile pe la noi în ultimul timp tind să se transforme în nunți, dacă înainte era numai ”zestrea”(pomenile) acum se concentrează și pe mesele copioase.
Omul nostru cu gura deșartă nu poate vorbi. Frecvent aud expresiile: ”hai să-ți pun o bere”, ”te invit la un frigărui(grătar)”, ”când ieșim la o pizza”. Chiar și la o simplă plimbare(întâlnire) prin parc, e nevoie de ceva ”haleală”- chipsuri, gogoși, semințe și desgur ”sfânta bere”.
”Micii” sunt un cult aparte. Mai nou acum se fac frigărui și mici printre morminte la cimitire. Se spune că la o nuntă bogată și găinile îs bete.
La noi la un Paște Blajin bun și morții sunt hrăniți și ”dansați” (la Blajinii de anul trecut, la cimitirul unde merg eu, un individ și-a scos boxele în poarta cimitirului, a pus muzica la maxim de nu te auzeai om cu om).
Ce-ar fi dacă pentru o clipă am crede în povești și ne-am imagina că ficatul nostru sau mai ales pancreasul ar lua locul creierului? Știți ce s-ar întâmpla? Ni s-ar îngusta gura! Câți gineri ar visa așa ceva pentru soacrele lor…
Omul este o mașinărie vie și orice mașină dacă consumă mai mult combustibil decât este necesar se înfierbântă și își deteriorează piesele. Reiese că și bolile omului tot de la gură se trag…
… pe vremea copilăriei mele nu prea am studiat istoria ținuturilor noastre (”nu exista” istoria românilor sau a Moldovei).
A trebuit copilul meu să mă instruiască. Astfel, am aflat că suntem un popor rezultat din contopirea dacilor și romanilor.
Și acum aș vrea să mă întreb și să vă întreb : cui semănăm așa mâncăcioși și iubitori de sabantuiuri- dacilor sau romanilor?!
