Dragi prieteni și dușmani feroci,

Din motive foarte serioase politice, despre care Altețea Sa, Adevărul, a fost anunțat în scris, vă anunț că din această zi consider  strădaniile mele  îndreptate spre  lupta  cu ingratitudinea  din Țara numită  IPTEH   pe deplin împlinite, odată  cu linşarea gîdelui democraţiei moldoveneşti, nimeni altul decît VladIMIR Kantovici Gabar-Filat.

Unii dintre  cititori și colegi-scriitori  mi-au cerut  demult evadarea din Infernul cotidian în Raiul celor aleși.

Adică în lumea nobleții netrecătoare.

Oameni de afaceri și politicieni, făcîndu-mă vinovatul principal al debarcării lui Filat, mi-au sugerat, cît nu e prea tîrziu, să-mi fac bagajele și să devin… cocor.

Am meditat îndelung,  am pariat cu clipa și-am pierdut, mi-am dăruit timpul efemeridelor și m-am dezamăgit  pînă la urmă.

Și-am înțeles, pentru a cîta oară, că cine se-ncrede în oameni va pierde odată tot Cerul.

E lucru cert că-n acest balamuc politico-social-economic dacă nu-ți găsești un exil intern sau extern, de lungă sau scurtă durată(nici nu contează), poți să devii, cu toată certitudinea, rob sau împărat  al deșertăciunii și goanei după vînt ori să te pierzi, singur și uitat de toți, în neantul stăpînitor al  fărîmei de Moldovă.

Din 8 iunie 2010, cînd toți își dădeau viața pentru noul parvenit, am fost întîiul care  v-am dat un sfat să fugiți cît  mai grabnic de Ciuma Filat, să nu mai votați nici în vis această balivernă la cravată şi  fără inimă, iar  voi ați rîs, apostrofîndu-mă c-aș fi  doar un  artist.

Atunci scriam:” Datorită Înaltei Imoralităţi, care guvernează în PLDM şi ataşamentului diabolic de care beneficiază oamenii de cultură din PLDM, cu excepţia celor defuncti, bineînţeles, dar şi din nedorinţa de a face sluj(citiți: a mă prostitua) în faţa foştilor comunişti travestiţi peste noapte în membri PLDM, doar ca să-şi păstreze pe mai departe fotoliile, eu,Traian Vasilcău, scriitor, fondator al Festivalurilor “Maluri de Prut” şi “Steaua Chişinăului-Steaua Moldovei”,  declar că părăsesc acest partid care ignoră omul, în favoarea clientelei financiare, astfel devenind un partid-model de imoralitate “națională”, şi-mi asum  tot dreptul să ader la un alt partid”.

Credeam că sunt primul om pragmatic din PLDM și voi mi-ați zis că sunt doar visător.

Acum  chiar  lăsați-mă, pe-o vreme măcar, să visez.

Dar nu politicieni miliardari  fără bun-simț, care văd peste tot numai bani.

Foarte mulți bani, toți banii Lumilor, dacă se poate.

Vreau, O SĂPTĂMÎNĂ  măcar, să dorm noaptea, ziua să citesc  volumele  de poezie ale colegilor mei de peste Prut, adunate cu anii  și nelecturate de  mine, din lipsă cronică de timp,  vreau să beau ceai din florile  teilor eminești, vreau să dumic în pace niște tartine cu  tristețe și să mă-ngrop de viu în muzica vieții terestre ce trece ca un mister  nevăzut peste toți.

Pînă-n ora, cînd fi-voi din nou căutat de Adevăr la telefon, sau la mail, sau la facebook, ca să-mi spună că-i ceasul  să-mi fac țăndări exilul  și în statul, în care nu mai guvernează mișelul Filat, se poate cu ochii deschiși să visez.

Precum în poezia lui Radu Gyr:

“Înfrînt nu ești atunci cînd  sîngeri,
Nici ochii cînd în lacrimi ți-s.
Adevăratele înfrîngeri
Sunt renunțările la vis.”

De-o să vă fie dor  de mine  știți  de unde mă puteți  ORIȘICÎND  (re)chema.

Depinde numai  de voi  cînd mă  întorc.

 Kampala, Republica Uganda, în (dulce) exil

24 aprilie 2013