Eu locuiesc langa un cartier “istoric” al Chisinaului. Cam mai la vale de unde a fost candva conacul in care locuise Puskin in perioada sa de exil in capitala noastra (a nu se confunda cu “Muzeul Puskin”, casa in care poetul a stat doar in trecere).
Si, ca in toate cartierele vechi ale Chisinaului, o buna parte din “ocupantil” caselor marcate “Monument de insemnatate locala” sunt alcoolici. Si aici, pentru dreptate si adevar istoric, vreau sa fac o mentiune – alcoolici in sensul cel mai rau.
In sensul in care un om nu mai arata a om, da’ a o bucata de carne de o culoare ce oscileaza intre maroniu si visiniu, cu doi ochi goi plantati pe ceva de forma sferica, toata aceasta constructie avand proprietatea de a se deplasa dintr-un punct in altul. Ce-i drept, nu intotdeauna urmand o traiectorie dreapta.
Sunt dimineti in care ma intalnesc cu grupuri intregi de astfel de cetateni. Ei merg undeva foarte concret, intr-un mod destul de organizat. Iar femeile lor se tin la o distanta respectuasa de barbati.
Da…femeile lor… Trebuie sa recunsoc ca in zilele cand imi ies in cale aceste foste femei, uit de cei 7 ani de-acasa si ma opresc putin mai intr-o parte ca sa le observ. Ca sa inteleg. Desi, nu, nu pot sa inteleg. Sau pot, dar refuz.
Ma opresc ca sa vad cu ochii mei in ce hal poate sa ajunga rasa umana.
***
Eu nu vreau sa judec pe nimeni. Eu doar caut cateva raspunsuri.
Cat timp, in ce cantitati si ce trebuie sa bei ca sa ajungi asa?
Filed under: Mix
